tag:blogger.com,1999:blog-62065747243022462182024-03-28T20:29:51.030-07:00good peopleV.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.comBlogger36125tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-82782402070851778042018-06-05T16:53:00.002-07:002018-06-05T16:53:59.630-07:00departareVoci indepartate, rasete, lumini... o intreaga lume era acolo, cu povesti de iubire si de ura, cu orgolii nemasurate si greseli copilaresti, cu sclipiri si umbre, cu furie oarba si strangeri de mana, cu prietenii de o viata si negustori de o ora, cu ochii orbilor si muzica surzilor. Priveste de aici, de la distanta, din intunericul pesterii, si le vei vedea drumurile intersectandu-se, suferind si bucurandu-se, deopotriva... dar stai acum langa mine.<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCiktNtoJhaw4bz5WNV1n91bWC2pZ7SIy1YD8yWoWvB97_iHiP8ocLvzIuHDmd5vdOfcQzXaV7ahVs3f8B91WuWwnxSTbe-DS8EuPlU1L3PPr0vQu2z-8eUhpg-O9988cd4VePA5IzWxk/s1600/luca-micheli-692269-unsplash.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCiktNtoJhaw4bz5WNV1n91bWC2pZ7SIy1YD8yWoWvB97_iHiP8ocLvzIuHDmd5vdOfcQzXaV7ahVs3f8B91WuWwnxSTbe-DS8EuPlU1L3PPr0vQu2z-8eUhpg-O9988cd4VePA5IzWxk/s320/luca-micheli-692269-unsplash.jpg" width="320" height="213" data-original-width="1600" data-original-height="1067" /></a>V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-37097788168446871612018-05-22T16:23:00.001-07:002018-05-23T02:48:31.032-07:00Combustie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhr51gPKWG2wi9KWkY93G7H3e5cxncwOomM0kbeHwutWju3t7Xzij_jI7JxVepdx8biQyscjOhB44Smv5vPRWCTkmRUMTPe3EE7Kj4aqHkor8FaJnqsRU8YnXvKZdWZNmtWHF4Y0TgWhOY/s1600/karina-vorozheeva-671846-unsplash.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhr51gPKWG2wi9KWkY93G7H3e5cxncwOomM0kbeHwutWju3t7Xzij_jI7JxVepdx8biQyscjOhB44Smv5vPRWCTkmRUMTPe3EE7Kj4aqHkor8FaJnqsRU8YnXvKZdWZNmtWHF4Y0TgWhOY/s320/karina-vorozheeva-671846-unsplash.jpg" width="213" height="320" data-original-width="1067" data-original-height="1600" /></a></div>
Vantul se joaca cu praful de pe trotuar, alintandu-se printre pietrele pavajului simetric. Sta dinainte de rasarit pe banca cu vopseaua scorojita, tinand pumnii stransi. Treptat, se lumineaza. Ea priveste, cu un zambet trist, cum o matura danseaza pe asfalt, in maini crapate si negre, adunand chistoace de tigara si pahare goale. In noaptea asta a avut sclipiri viu colorate in palme si isi tine degetele stranse, in speranta ca vor fi acolo si atunci cand le va deschide.
<blockquote></blockquote> Am trecut pe langa vechiul cub metalic si ma apropii de banca pe care s-a asezat. Pret de cateva clipe imi e ascunsa vederii de o casuta din lemn, una dintre zecile insiruite pe pietonal, animate doar in zilele de sarbatoare. Ochii ei mari sunt atintiti asupra vitrinelor de peste drum, fara sa le vada, insa.
<blockquote></blockquote> O urmaresc cum deschide incet pumnul, cu pupilele dilatate de emotia cuiva care nu stie ce va gasi acolo. Nu ma observa nici cand ma opresc la cativa metri de ea. In clipa in care palmele i se deschid, cascada stralucitoare ce se naste din ele ma surprinde, lovind retina si arzandu-mi fiecare celula. Isi ridica privirea in care a aparut o incantare nemarginita, doar pentru a fi martora ultimei mele secunde de existenta.
<blockquote></blockquote>Pare fericita. Devin o pulbere fina ce se depune pe hainele ei. Dupa ce inspira adanc si ii intru in plamani, ne ridicam amandoi.
<blockquote></blockquote>Scena ireala face ca matura sa scape din mainile muncite si sa cada sec. Purtatorul vestei fosforescente ramane cu gura cascata de uimire. O priveste cum ne indepartam pe aleea parcului, spre masina parasita mai devreme de mine, in parcarea de la primarie.
<blockquote></blockquote>Ridica oftand matura, se uita si el curios in palma goala si mormaie dezamagit un "nu mai inteleg nimic..."
V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-14796274095649108082018-03-07T15:33:00.001-08:002018-03-07T15:55:33.149-08:00Martie, cea de-a opta zi<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglGiu5Lj-ykzdvSjzSq5ptsaMqV0uAZjleInVlhz1wJKHIPQ-VOWieau02X-nJ4BkEty1LVAP-wZVdV3IZDMei_dvc-in_E9kFIMSqH0cjSyPAxAIwjq6IOMdSSgGrIVy3CgnI0dodPf4/s1600/PicsArt_03-08-12.45.07.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglGiu5Lj-ykzdvSjzSq5ptsaMqV0uAZjleInVlhz1wJKHIPQ-VOWieau02X-nJ4BkEty1LVAP-wZVdV3IZDMei_dvc-in_E9kFIMSqH0cjSyPAxAIwjq6IOMdSSgGrIVy3CgnI0dodPf4/s320/PicsArt_03-08-12.45.07.jpg" width="320" height="199" data-original-width="1600" data-original-height="997" /></a>
<blockquote></blockquote> Exact cum cobori pe pasarela Nicolina, in dreapta, gasesti un chiosc cu flori, deschis zi si noapte... acum conduci printr-o ceata deasa, nu accelera prea tare, s-ar putea sa il vezi prea tarziu pentru a mai opri. E trecut de miezul noptii si ai de unde alege fir cu fir, fara graba, un buchet frumos... Dar, vezi tu, s-a lasat ceata, degeaba vei iesi zambind de acolo, cu florile tale, pentru ca nu vei sti cui sa i le oferi... unde te duci cu ele, la ce usa suni si spui La multi ani, de ziua femeilor...? Cumperi totusi buchetul si pleci... dupa maxim o suta de metri franezi in mijlocul soselei, il asezi atent pe refugiul statiei de tramvai si accelerezi spre casa, admirand in retrovizoare, din ce in ce mai mici, florile colorate... Cineva sigur se va bucura de el. La multi ani de 8 martie, femeie, oricine si oriunde esti tu!V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-37287331176093409392018-02-15T12:01:00.005-08:002021-10-29T02:34:11.545-07:00Usi inchise<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7oKffGz0kW70qXjQzNm-fqUQ9K6PoKaXGD72IbxMRsFm8tLYrz7j3BNwV-RO1FAkB03FSVE3CMiD0AGUQQ-0Y4azPcBQw3fOy0N8yRk51zCI9Cx08CFDuzhW-4BcY0dn3YpegX8gPi68/s1600/51fae36f8d2653ff33138ec01dee8a32.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7oKffGz0kW70qXjQzNm-fqUQ9K6PoKaXGD72IbxMRsFm8tLYrz7j3BNwV-RO1FAkB03FSVE3CMiD0AGUQQ-0Y4azPcBQw3fOy0N8yRk51zCI9Cx08CFDuzhW-4BcY0dn3YpegX8gPi68/s320/51fae36f8d2653ff33138ec01dee8a32.jpg" width="213" height="320" data-original-width="564" data-original-height="846" /></a></div>
Relaxata pe canapeaua din living, asculta o piesa buna. Pe geamul din spatele ei curgeau picaturile unei ploi reci de toamna, stropii de apa lovind sticla aproape in ritmul muzicii. Era asa de cald si bine sub patura groasa ce o acoperea, nu s-ar fi miscat de acolo pentru nimic in lume. <blockquote></blockquote> Lumina unor faruri ratacite pe aleea din fata casei trece peste biblioteca si dispare undeva in dreptul scarilor, lasand ca singura pata de lumina in camera sa fie ca si pana acum ecranul lcd-ului de pe birou. Iarasi e singura in casa si incepe sa simta lipsa unor brate care sa o stranga aproape de piept, sa ii poata simti bataile inimii.<blockquote></blockquote> Un motan negru coboara elegant cate o treapta, cu miscari mai mult ghicite decat vazute. Telefonul nu a mai dat nici un semn de viata de mai bine de o ora si apuca doar sa intinda bratul in incercarea de a ii verifica statusul bateriei, poate s-a inchis subit, fara sa isi dea seama? Atinge display-ul exact in momentul in care usa se tanguie sub o bataie rapida, care o face sa tresara...<blockquote></blockquote>
Poarta niciodata incuiata nu prevestise venirea vreunui musafir si realiza ca oricum nu ar fi auzit-o, acoperita de zgomotul ploii si al youtube-ului.
Chiar nu astepta si nici nu avea chef ca nimeni sa ii strice o seara linistita. Poate nu vede lumina monitorului si pleaca, ca tot e o vreme execrabila. Cu un gest reflex, isi trage patura peste nas, intr-o incercare inutila de a deveni cumva invizibila pentru invitatul nepoftit.<blockquote></blockquote>
Dar nu, bataile in usa incep iar, nu foarte puternice, dar ferme... ofteaza si se ridica molcom, luand si patura peste umeri. Motanii au simtit prezenta strainului si s-au oprit din joaca, privindu-si stapana indreptandu-se spre holul micut. Ajunge in fata usii si cu o tonalitate inalta arunca intrebarea: Cine e?! <blockquote></blockquote>
Raspunsul care razbate prin ropotul ploii, prin muzica acum in surdina si prin usa inchisa o face sa iasa rapid din starea de moleseala pe care o intretinuse toata seara.<blockquote></blockquote>
Vocea puternica a unui barbat pe care il stia prea bine o facu sa isi simta pielea cum se strange, ca de la un curent rece, prinzandu-si mai bine patura in jurul taliei.<blockquote></blockquote>
Ce cauta acum, aici? Mana stanga a slabit puterea cu care strangea paturica, in timp ce dreapta a plecat parca singura spre incuietoare... In secundele in care invartea cheia i-au trecut prin minte zeci de ganduri... de ce fac asta? De ce ii deschid iarasi usa? Ce poate sa vrea de la mine? Mai bine sa il alung? Nu pot sa il alung... Vreau sa ii vad ochii mari cum ma privesc ca si cum ar fi vazut o comoara ascunsa tuturor, pe care doar el a descoperit-o... De ce azi? I-am spus doar ca... <blockquote></blockquote>
Si usa e deschisa. O silueta inalta ii zambeste, fara a avea vreo umbrela sau orice altceva ce l-ar fi putut feri de ploaie, ud ca un catel si la fel de bucuros ca o vede...<blockquote></blockquote>
Afara, a plouat pana dimineata. In pat, ea i-a soptit doar atat: ce ma fac eu fara tine?!V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-77728524758767513252017-12-30T15:47:00.000-08:002017-12-30T23:18:06.971-08:00Albastru rupt<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHQMxq-ZdqpefPlvws1YWnTD5PsYfgkkjLfGZ-9D9NIv1f30PMvJ1U8Mb7NFax_yIGtRAxuX8Phax5sY-Svud9uPPL6C3t5LVeFCVwuxT7wAhVTxiXJPEUu2k70xPhTo135Uf2lroGln0/s1600/8e8549de12133708c66cd223931588fa.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHQMxq-ZdqpefPlvws1YWnTD5PsYfgkkjLfGZ-9D9NIv1f30PMvJ1U8Mb7NFax_yIGtRAxuX8Phax5sY-Svud9uPPL6C3t5LVeFCVwuxT7wAhVTxiXJPEUu2k70xPhTo135Uf2lroGln0/s320/8e8549de12133708c66cd223931588fa.jpg" width="213" height="320" data-original-width="640" data-original-height="960" /></a>
. . <blockquote> </blockquote>
O data mi-am pierdut sufletul... o data l-am vandut... apoi l-am lasat pe o poteca, a trecut un cal si l-a strivit sub copite... de fiecare data am crescut unul nou pentru mine, am cautat un loc bun de plantat suflete, am ingropat cu grija samanta, am turnat apa vie, exact cat trebuie, sa creasca drept spre soare. <blockquote></blockquote>Azi s-a inaltat, din nou... doar ca am plecat dupa un fluture cu aripi albastre si nu mai stiu unde a crescut. Am sa-l gasesc mai incolo... am prins fluturele, i-am rupt aripile si le port pe pleoape. Poate ii vor creste altele, poate nu. Oricum nu mai gasesc locul ala bun unde plantasem sufletul. Stau asezat langa un musuroi de furnici si le dau zburatorul fara aripi. Hmm, ce animatie, cum vin toate si se urca pe el, cum isi ating antenele si discuta, bucuroase ca au gasit ceva mai bun de facut decat sa munceasca la sapat galerii! Bun, mi-au mancat fluturele, sau in fine, au facut ceva cu el, ca nu il mai vad. Voi purta frumoasele aripi pe pleoape, desi cred ca furnicile le-ar vrea si pe ele. Nu, nu vi le dau, acum vad albastru si poate imi vad si tulpina sufletului ratacit.<blockquote></blockquote> M-am ridicat si insir pasi egali si lenesi, mormaind in barba: ale naibii furnici, totusi eu am rupt aripile fluturelui, ele fac doar ce sunt invatate sa faca. Unde imi e tulpina... aici nu... nu, nici acolo... V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-55992173491530201472017-10-28T19:17:00.000-07:002018-02-15T14:58:33.153-08:00Furtuni tropicale<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-KVgEHnWnhMNxwiZOdqNcIb_mdL57u1P4TIo6_6IPvxT-wS6saznTD8oFYJrEw1njozjC63NpRHCKCVvlOOVt0IsngVHvflFuWjVKSEULakQKY4EiTlBdUE2uA-a_9Eph5Xj3zafqKQk/s1600/aD0zMDYxNmQ5MWNiMTM2ZTkxODgxYmExZTE1OGM4NzY4YQ%253D%253D.thumb.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-KVgEHnWnhMNxwiZOdqNcIb_mdL57u1P4TIo6_6IPvxT-wS6saznTD8oFYJrEw1njozjC63NpRHCKCVvlOOVt0IsngVHvflFuWjVKSEULakQKY4EiTlBdUE2uA-a_9Eph5Xj3zafqKQk/s320/aD0zMDYxNmQ5MWNiMTM2ZTkxODgxYmExZTE1OGM4NzY4YQ%253D%253D.thumb.jpg" width="320" height="223" data-original-width="800" data-original-height="557" /></a></div>Noi doi suntem ca niste uragane... am venit de nicaieri, am distrus cam tot ce am intalnit, lasand in urma doar regrete... apoi ne-am izbit, total intamplator, unul de altul... a fost interesant, toate resturile prinse in vartejul nostru s-au contopit, intr-un zgomot infernal. Am mers o perioada impreuna, rupand poduri si culcand la pamant paduri intregi.<blockquote></blockquote> Apoi, pe un tarm, ne-am despartit. Totusi, inca aruncam unul spre celalalt masini si arbori, pasari si stalpi, cate o bucata de acoperis si bucati taioase ale geamurilor sparte. Si zambim cand ne vedem, de la distanta... zambim cand ne recunoastem... zambim cand facem acelasi lucru. Oamenii fug din calea noastra, cei ce nu apuca sau cei ce sunt curajosi dispar pentru cateva momente, doar pentru ca mai apoi sa fie aruncati in noroi, urland de durere.<blockquote></blockquote> Astia suntem noi, poate nu suntem buni si nici frumosi, pentru oricine, dar impreuna putem seca lacuri si rupe stalpi de beton ca pe niste chibrituri, putem fi de neoprit... acum, ne indepartam unul de altul si viteza noastra va scadea pana cand va ajunge o adiere, o umbra a ceea ce am fost.<blockquote></blockquote> Asta iti doresti, sa ajungi sa misti o frunza si sa ti se para ca existi?V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-70153210424772048182017-10-01T17:43:00.000-07:002024-03-28T03:49:33.595-07:00Prea mult<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUp_nVsHYDL5b3wDPogMeNhsLdHqCU5OYVvDpmzwvBNAfR2lXw1ozJlacAIkVNFM2UO1IUd68jrA74xughOFDgjS3LRXudPUFxDwBgQC89wZITs97CNG9IYwPy0O6YpHpcqi3YEiAau7hWoMO865nDs84_ADd2V1IFcoCvgzfL23DYpYudXbHjQkrWdXE/s1046/002-1.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; "><img alt="" border="0" height="320" data-original-height="1046" data-original-width="728" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUp_nVsHYDL5b3wDPogMeNhsLdHqCU5OYVvDpmzwvBNAfR2lXw1ozJlacAIkVNFM2UO1IUd68jrA74xughOFDgjS3LRXudPUFxDwBgQC89wZITs97CNG9IYwPy0O6YpHpcqi3YEiAau7hWoMO865nDs84_ADd2V1IFcoCvgzfL23DYpYudXbHjQkrWdXE/s320/002-1.jpg"/></a></div>
Doua sfere perfecte nu se vor contopi niciodata, se vor invarti una in jurul celeilalte la nesfarsit, cautand o asperitate de care sa se agate. Cu cat sunt mai aproape de perfectiune, cu atat e mai greu sa se opreasca. Loveste-le puternic una de alta si poate materialul din care sunt facute va capata mici asperitati, e singura sansa. Dar atunci nu vor mai fi minunat de rotunde, isi vor pierde ceva din farmec. Izbeste-le prea tare si vor ceda... si atunci vei avea doar bucati de sfera...
echilibrul e greu de gasit, cand este prea mult si cand devine prea putin? sferele s-au spart...
am visat ca noi doi aveam puterea de a pleca din corpurile noastre si de prelua controlul asupra altor persoane... si tu radeai de mine si ai intrat in corpul unui barbat gras... si ma tot necajeai... m-am enervat si ne-am luat la bataie serios. tu m-ai prins de gat si eu te-am ridicat in aer si ti-am dat drumul de sus, fix in cap, de mai multe ori, auzeam de fiecare data cum iti paraie oasele coloanei... cand te-am ridicat in fund iti atarna capul ca la o papusa stricata... si desi te auzeam razand, pentru ca tu plecasei deja din grasul mort, mi-a parut asa de tare rau ca te-am ranit cat erai in corpul lui, incat m-am trezit din vis...V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-62756832117523453292017-09-13T07:37:00.010-07:002024-03-28T03:50:59.985-07:00Surd<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHJgPv8sgPrjG0spwEQmrmP1Y8L4kI5Yo8uqWEbXWgEDwELBpFhjuwR4dA9ufejcg5AJABmM6sDjsbc45UCgYW0rfGao3TGtDvvhAKgKE1s8hQoCP36EhrE3A8ASWLvmBYiPMbn-ZQu9ZaoPiFShePir_qQUpfoi3GOMe1UnkG_rJR8ai1ttjWBDVyPa0/s1000/1000_F_358779778_ErZOu35QeyIScmqbj9Fkdmc4GR2goygt.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; "><img alt="" border="0" height="320" data-original-height="1000" data-original-width="667" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHJgPv8sgPrjG0spwEQmrmP1Y8L4kI5Yo8uqWEbXWgEDwELBpFhjuwR4dA9ufejcg5AJABmM6sDjsbc45UCgYW0rfGao3TGtDvvhAKgKE1s8hQoCP36EhrE3A8ASWLvmBYiPMbn-ZQu9ZaoPiFShePir_qQUpfoi3GOMe1UnkG_rJR8ai1ttjWBDVyPa0/s320/1000_F_358779778_ErZOu35QeyIScmqbj9Fkdmc4GR2goygt.jpg"/></a></div>Nu pleca acum, te rog! ...isi frangea mainile si il privea cu ochi incetosati,
in care odata el vedea si marea si vantul si mica biserica albastra de langa
plaja. Nu acum? Dar cand? I-a zambit fortat, privind undeva in spatele ei, unde
o matura dansa pe asfalt, in maini crapate si negre, adunand chistoace de tigara
si pahare goale. S-a rezemat pe balustrada de piatra, incercand sa ii transfere
macar o parte din greutatea discutiei. Auzea sunetele iesind din gura ei si
totusi nu reusea sa inteleaga nimic. Era un fel de beep, beeep, scurta pauza,
beep... Erau acolo toate semnele unei suferinte pe care el incerca sa nu le
vada, sa nu le simta, sa nu ii pese. Undeva ingropat in eul indiferent, barbatul
care o iubise urla ca e gresit, izbea cu pumnii in causul pieptului... il
simtea, dar peretii cu care il inconjurase erau prea grosi. Ea s-a oprit acum si
il priveste, asteptand ceva... Ceva ce nu a mai venit...
V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-21029714120429690162017-08-19T15:18:00.015-07:002022-08-14T16:38:04.310-07:00Unde mergi? <div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFRGc3RkdhejHvlWjv2z-EMPO0CDv6Ebju9sz3V2Qldb_TRWMT5zQIqxA4J5fvcXCzPucDEjs_3K2vwnw8KN-KcVHCsIXlE62ATri2jIEIqt5br0knZYktRb_5XrV4UTOUG2NZ4_btkOar3XqyScL7VD1HDWTmop0xkL4ADrKoeIT__LnlRpo_NI7w/s1000/maxim-tolchinskiy-77e8uYI_q70-unsplash.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; "><img alt="" border="0" width="400" data-original-height="667" data-original-width="1000" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFRGc3RkdhejHvlWjv2z-EMPO0CDv6Ebju9sz3V2Qldb_TRWMT5zQIqxA4J5fvcXCzPucDEjs_3K2vwnw8KN-KcVHCsIXlE62ATri2jIEIqt5br0knZYktRb_5XrV4UTOUG2NZ4_btkOar3XqyScL7VD1HDWTmop0xkL4ADrKoeIT__LnlRpo_NI7w/s400/maxim-tolchinskiy-77e8uYI_q70-unsplash.jpg"/></a></div>
Autobuzul scartie usor oprind in statie. Pare ca vrea sa se odihneasca, coborand
pe pernele de aer, invitatie nerostita pentru pasageri. E o ruta veche, pe care
nu a mai mers de ani buni, probabil uitata de multi, doar o silueta urcand, fara
sa se grabeasca, pe scara. Cauta instinctiv un loc placut, nici prea in fata,
nici prea in spate, langa un geam de la care poate sa se bucure de peisaj. Se
aseaza aproape timid pe scaun si scoate de sub palton un catel cu ochii mari.
Autobuzul pufaie multumit, parca, si se pune in miscare incet.
<blockquote></blockquote>
E dimineata, soarele intrezarindu-se printre blocuri, la orizont.
<blockquote></blockquote>
Afisajul unde trebuia sa apara numarul rutei functioneaza partial, schimbandu-se
intre cifrele 18 si 38, apoi 41... Ar vrea sa mearga pana la sofer sa il intrebe
exact traseul, dar nu o face pentru ca are un presentiment bun. A asteptat prea
mult in statie, pana sa apara, pentru a fi doar o destinatie gresita.
<blockquote></blockquote>
La cateva randuri mai in fata vede un ghiozdan colorat pe un scaun, un al doilea
pasager, probabil un copil ce merge devreme la scoala.
<blockquote></blockquote>
Motorul isi mormaie ceva, impingand alene autobuzul pe strazi ce urca si coboara
anii, mirosind a vara si a flori de gheata, intre un soare arzator si o luna
plina, cu un inceput dar fara un sfarsit...
V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-33092608740240109692017-06-18T14:47:00.000-07:002018-02-15T14:57:30.317-08:00Tei fara frunze<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6pph-bIcceROGEmOJgxVIwAQ4BnzBlQUIEYB67s-zktUWIWGLompfPzokwEJKuSaqjazo3AeHQg5oKcXI1WuNFUkrahV9-SghnzuDAl2kRQ8S7RxO5G-VdAFL-L0te4vfWLn8ZI6_LSw/s1600/bancifara-comisioane-4517x500.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6pph-bIcceROGEmOJgxVIwAQ4BnzBlQUIEYB67s-zktUWIWGLompfPzokwEJKuSaqjazo3AeHQg5oKcXI1WuNFUkrahV9-SghnzuDAl2kRQ8S7RxO5G-VdAFL-L0te4vfWLn8ZI6_LSw/s320/bancifara-comisioane-4517x500.jpg" width="320" height="213" data-original-width="500" data-original-height="333" /></a></div>
Omul este singura fiinta ce masoara timpul si exact asta il face sa fie nefericit.
Nu-i placeau hainele groase. Chiar si iarna purta un tricou si o geaca scurta, niciodata o caciula sau o basca. Calca pe frunzele umede si isi priveste mecanic ceasul. Limbile stralucesc, doar secundarul pare ca se misca, golind viata celor ce respira si uzand mecanismele inerte. Farurile urca si coboara pe bulevard, fiecare urmand o cale numai de ele stiuta, iar el incremeneste cateva momente pe trotuar, privind luminile ordonate.<blockquote></blockquote> Urca incet spre parc, parcul e mult prea aproape, in cateva zeci de pasi e la poarta grea din fier forjat, niciodata inchisa. Capul ii vajaie, nu de la frig si nici de la tigara uitata intre degete, fumandu-se singura de un minut. Iarna asta nu are zapada, are doar umezeala si tristete...si copaci goi de frunze...si iubiti goi de iubire. E mai mult o iarna a sufletelor decat o iarna a anotimpurilor. Si iarna din noi nu trece in cateva luni, auzise de unii care au asteptat o viata.<blockquote></blockquote> Undeva pe alee apare o silueta, pasind usor. Pare silueta ei, ce frumos ar fi sa fie chiar... Isi imagineaza ca atunci cand se va apropia, ii va zambi usor, asa cum doar ea stie si il va privi cu ochi calzi, care tot timpul i-au parut un pic tristi. El ii va spune ca Astrele nu dor, ratacite accidental. Va privi curioasa, fara sa inteleaga cuvintele si o sa treaca mai departe, nu e timpul potrivit pentru a asculta... Dar daca s-ar intoarce si ar prinde-o de mana? Poate ar zambi si-ar respira un intreg curcubeu in apropierea lui...<blockquote></blockquote> Nu, nu e ea, nici nu avea cum sa fie ea, e doar un fluviu care poate aduce fericirea sau nimic. Aleea acoperita de frunze inghetate geme usor sub talpa bocancilor, la fiecare pas. Si cati pasi au mai ramas de facut... V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-2549626643797202052016-03-28T00:54:00.000-07:002024-03-28T01:58:58.255-07:00AscunsAzi te-am visat...de fapt, nu te-am visat pe tine, am visat doar ca ai scris despre mine. Cred ca asta mi-am dorit, cumva, ca toate acele vorbe frumoase sa imi fie, cumva, adresate, eu sa fiu acel barbat pe care il descrii. M-am surprins. Era un vis, insa eram fericit. Eram fericit pentru ca ma iubeai. Vis idiot. Tu nu ma iubesti. Cred ca nu m-ai iubit niciodata, doar te-ai fortat sa crezi asta. Credeam, pana acum cateva minute, cand m-am trezit, ca am trecut peste episodul cu tine. Ziceam ceva de vis... se facea ca dupa multele tale postari in care practic il chemai pe acel tip si el nu se prinde, tu postezi cateva poze cu el. Eram eu, erau fotografii cu mine. Ce vis cretin, nu am cum sa fiu eu. Noi doi nu o sa mai fim niciodata impreuna. Niciodata, ai spus, sa iti intre bine asta in cap...si m-ai privit aproape cu ura. A fost un vis, doar, un vis de dupa-amiaza de o ora, maxim, dar am fost fericit, in ora asta. Nu-i nimic, stai linistita, am sa-l uit in curand si voi ingropa din nou zambetul tau undeva adanc, undeva unde atunci cand am sa-l revad, in viata reala, de data asta, o sa imi fie egal. Si am sa ma mint ca nu imi pasa. Si am sa ma cred. <div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiT2tVNRpuUR1JE-vWRFHazX9PaaZAJpcX4isyA700xQ69P6kzgyyVgUCzMm7YisTYVdY7l9zJ7nA0jxXZbrWmQgum3FKh9Ioyt51ZLKwY6LSSrKbcw4bFhLibavXQX8og1810LqBNxjHGz0Iiz-T9ffvbEKlf19d8KJ7L0MeMF6FGR0gTokB2J8Y3z_-M/s500/bw,woman,beauty,siluete,blur,zoom-33b49e90e6a0082b3122aa2cb28ea3b8_h.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; clear: left; float: left;"><img alt="" border="0" width="320" data-original-height="500" data-original-width="500" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiT2tVNRpuUR1JE-vWRFHazX9PaaZAJpcX4isyA700xQ69P6kzgyyVgUCzMm7YisTYVdY7l9zJ7nA0jxXZbrWmQgum3FKh9Ioyt51ZLKwY6LSSrKbcw4bFhLibavXQX8og1810LqBNxjHGz0Iiz-T9ffvbEKlf19d8KJ7L0MeMF6FGR0gTokB2J8Y3z_-M/s320/bw,woman,beauty,siluete,blur,zoom-33b49e90e6a0082b3122aa2cb28ea3b8_h.jpg"/></a></div>V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-46752301807773975162016-02-16T16:55:00.000-08:002024-03-28T04:02:00.094-07:00Nicaieri<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIhpHHM4EE-xQ_mPLyu8r6mO9Tb7_2yrenjWGB31qxODgDuNYO08o9NbucuSpRjXUkCazEsfZnpOlHQy1qlgkyU9cUBH_oYEPbK9jT6QAdwbcLfMbLhEoVRWrjLJnaB5jy-XS3P3wUUnf7VWjHVX1KZZVAUm91l3xwG8c_xrWzzlOOEVKutxff3Ofy0zA/s927/d20fe9bdd27fcfd7b56a7e1f9be2424b.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; "><img alt="" border="0" height="320" data-original-height="927" data-original-width="600" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIhpHHM4EE-xQ_mPLyu8r6mO9Tb7_2yrenjWGB31qxODgDuNYO08o9NbucuSpRjXUkCazEsfZnpOlHQy1qlgkyU9cUBH_oYEPbK9jT6QAdwbcLfMbLhEoVRWrjLJnaB5jy-XS3P3wUUnf7VWjHVX1KZZVAUm91l3xwG8c_xrWzzlOOEVKutxff3Ofy0zA/s320/d20fe9bdd27fcfd7b56a7e1f9be2424b.jpg"/></a></div>
Am un mare defect... am o memorie foarte buna a cum m-ai facut sa ma simt... iti stiu fiecare centimetru de piele, imi amintesc fiecare respiratie, toate atingerile... totusi, de ce uit toate momentele in care ai calcat in balti zgomotos, stropindu-mi sufletul cu noroi?! M-am obisnuit sa iau numai ceea ce e frumos in oameni si sa accept cu un zambet trist balaurul care imi arde hainele, in timp ce eu stau nemiscat si ii admir ochii mari... in fata ta, ma voi transforma in cenusa si la prima adiere te voi invalui, ma voi aseza pe pielea ta si ma vei purta pentru totdeauna, asta iti promit!
In zadar incerci acum sa te scuturi de prezenta mea cenusie, in clipa in care inchizi ochii apar tot acolo, o amintire incinerata a unui nebun pierdut.
stii ce greu e pentru unul ca noi sa iubeasca? stii cum este sa vrei sa te opresti din toata nebunia asta a noastra, pentru cineva? stii cat de urata e lumea atunci cand cel pentru care ai vrut sa te opresti nu vrea sa se opreasca pentru tine? stii cum e sa iubesti? ai iubit vreodata? incet-incet iti resetezi toate minciunile si esti doar tu acolo, un om bun pentru cel care iti seamana si te transformi impreuna cu el... incet, nu deodata, nimeni nu poate deodata. tu simti, dar crezi ca nu poti, crezi ca eu nu pot... eu am inceput transformarea, tu ai sa ma urmezi. Poate nu stii asta, acum, dar nu ai alta cale decat sa ma urmezi. In felul tau, cu viteza ta, cu greselile tale, ai sa ma ajungi candva din urma si vom reface povestea noastra... acesta nu este sfarsitul, o vad de fiecare data in privirea ta, chiar daca ceea ce aud sunt cuvinte care pe un om normal l-ar face sa fuga mancand pamantul... eu stau aici... si tu nu pleci nicaieri, mi-ai spus. Ne vom privi pana cand ai sa realizezi si tu ca nu exista altii pentru noi. Ca ne suntem suficienti unul altuia. V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-28565029472918449492015-11-19T10:45:00.000-08:002018-02-15T14:59:20.992-08:00Ce-ai, mai pletosule, crezi ca numai tu n-ai noroc?!"-Ce-ai, mai pletosule, crezi ca numai tu n-ai noroc?!" Mi-a spus un batran firav, zambind ironic in gulerul ridicat al unui trenci crem, ca o observatie trista. N-am inteles la ce se referea. <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOQpnH5NxuGMt9eIZJknVWZnFi_Hx0RQqG3wJq9E6WGnij4_m3ODIPxXdVhKljLX4NWrYhm1e2TORKqH5TO6tp921Ne2eGDpoAnhxUQVEPQjchF1eP2VmCGPUHkHV_jWfITmBa_BJh0gU/s1600/tmp_1774-images2049545600.jpeg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOQpnH5NxuGMt9eIZJknVWZnFi_Hx0RQqG3wJq9E6WGnij4_m3ODIPxXdVhKljLX4NWrYhm1e2TORKqH5TO6tp921Ne2eGDpoAnhxUQVEPQjchF1eP2VmCGPUHkHV_jWfITmBa_BJh0gU/s320/tmp_1774-images2049545600.jpeg"></a>In fata mea, la cativa metri, se prabusise, in zapada batatorita a trotuarului, o silueta. Batranul avea ceva din alura unui star de cinema mucalit, usor trist de cele la care eram martori. Nici eu nu mai eram tanar, asa ca n-am alergat in ajutorul celui cazut, am strabatut distanta pana la el calm, asteptand ca din secunda in secunda sa-l vad ridicandu-se... nu a facut-o si am ajuns langa el.<blockquote></blockquote> Ii simteam peste umar privirea batranului firav si-mi suna in ureche vocea lui, o voce a cuiva care stie exact ce s-a intamplat, ceva grav, oricum, pe seama caruia n-ar trebui facute glume...si totusi el zambise ironic.<blockquote></blockquote> Cel cazut era cu fata in jos si nu se misca. Deloc. M-am aplecat, l-am prins de umar si l-am intors. Era inert, parca as fi intors un sac de cartofi, si... eram eu. Curios, nu m-am alarmat la vederea figurii impietrite a unui eu ce era clar ca nu mai respira.<blockquote></blockquote> Cel caruia unii i-ar fi spus Dumnezeu se indeparta chicotind.V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-33647155510777950252015-04-01T15:20:00.001-07:002018-02-15T14:59:51.481-08:00Sa nu il inveti <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM-kvtyEqhPOi-U3nJ5aMefymT_6jrI-yYDqhzOyy8mipH3VSbBNVRw7-Wr3pV1mKy-_w1NBEX5GmgLlVHZckOlTzPHNykhhPPZC4Guvoot_x-_Q0nqByZ-NtvoQGoUMEgXq_t8UkCIo4/s1600/girl-lips-make-up-red-Favim.com-1052096.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM-kvtyEqhPOi-U3nJ5aMefymT_6jrI-yYDqhzOyy8mipH3VSbBNVRw7-Wr3pV1mKy-_w1NBEX5GmgLlVHZckOlTzPHNykhhPPZC4Guvoot_x-_Q0nqByZ-NtvoQGoUMEgXq_t8UkCIo4/s320/girl-lips-make-up-red-Favim.com-1052096.jpg" width="320" height="212" data-original-width="500" data-original-height="332" /></a>
Sa nu te apropii de el... iti va zambi si vei fi fericita. Nu vrei asta, pentru ca atunci cand esti fericita vrei sa te pierzi in mare. Si fiecare fir de nisip sa iti fie spalat de apa. Si sa uiti de toate firele de nisip ce au fost vreodata lipite de pielea ta.<blockquote></blockquote> Dar ai sa il pierzi si pe el in valuri. Pentru ca el stie sa zambeasca si sa te faca fericita, el nu stie sa inoate. Vrei sa il inveti sa pluteasca? Dar va uita sa iti zambeasca, fata mica...V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-53706790184279209902014-11-14T03:22:00.000-08:002014-11-14T06:34:40.745-08:00Nu e doar un fulg, e toata ninsoarea<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCxITk-4LPmSW7vq8JVY1UQ1Du6tKpDYkaH-6SSOx7eUZuDlZqmnQkwqOoXhpooOVxTYtA4nouvRj_4NQOStZWe4TvNXzybgyXdt7No9gKMe3FITRLR0k844wGh90JFlsG_jzgbavgzBw/s1600/tmp_15646-Screenshot_2014-11-14-13-17-26-1-873050793.png" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCxITk-4LPmSW7vq8JVY1UQ1Du6tKpDYkaH-6SSOx7eUZuDlZqmnQkwqOoXhpooOVxTYtA4nouvRj_4NQOStZWe4TvNXzybgyXdt7No9gKMe3FITRLR0k844wGh90JFlsG_jzgbavgzBw/s320/tmp_15646-Screenshot_2014-11-14-13-17-26-1-873050793.png" /></a>
Iti imaginezi ca ai totul. La inceput. Cu fiecare saptamana care trece ai din ce in ce mai putin. Pana cand nu mai ai nimic. Oamenii cu suflet mare nu stiu ce e aia jumatate de masura. Ei nu pornesc cu un fulg, ci cu toata ninsoarea. Si mai apoi par surprinsi ca s-a starnit o vijelie. Prin furtuna de zapada nu mai ai cum sa avansezi. Ramai acolo unde esti. Nu vezi, nu mai speri la nimic, nu mai simti nimic. Poate nu e vina lor, nu e nici a ta. Dar degeraturile dor. Uneori dor asa de tare incat iti vine sa urli. Apoi, dintr-o data, durerea dispare. Sa nu privesti spre degetele inghetate care te-au sagetat cu putin timp inainte. Acum e bine, doar pentru ca ele au cazut. Esti ok, insa incomplet... De ce toti poarta manusi? Niciodata nu poti vedea cate degete le-au cazut. Si cand ajungi cu ei acasa, scoti manusa si vrei sa ii iei de mana. E bine daca mai au cateva degete, multi le-au pierdut pe toate...si-ti zambesc vinovat, mimand ca simt cum prinzi in causul palmei nimic. Curios e ca tocmai cei ce iti pareau cei mai inteligenti poarta manusile cele mai goale. Dar vorbesc asa mult si frumos incat uiti sa le privesti bratele ciuntite. Vorbesc despre gesturi, despre atingeri, povestesc cum a fost, cum va sa fie, despre caldura si strangeri de mana. In ochii lor nu vezi un fulg, ci toata ninsoarea... Nu uita sa le cuprinzi palmele atunci cand iti vorbesc, doar privindu-i nu vei intelege ce te asteapta... La tine a inceput sa ninga, dar nu stiu ai cui sunt fulgii. Ai tai? Ai mei?V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-80013695215747381602014-10-09T11:54:00.001-07:002014-10-10T16:24:05.862-07:00Sfarsitul unui armurier<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhKYNHlUxuwnHUbosurrf_3fBrxsTBZTaaTeP2IoyVuPiGOu7kwKQEC6oBaGUQjZWQ-cWG15UyyaEKVjWK4Mr5UbmwfYJTqj5tBV6WR2GtFLCVN5fQhUhzZm7MkBEV_rX02SnIMkFw3O8/s1600/anime_headshot.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhKYNHlUxuwnHUbosurrf_3fBrxsTBZTaaTeP2IoyVuPiGOu7kwKQEC6oBaGUQjZWQ-cWG15UyyaEKVjWK4Mr5UbmwfYJTqj5tBV6WR2GtFLCVN5fQhUhzZm7MkBEV_rX02SnIMkFw3O8/s320/anime_headshot.jpg" /></a></div>Iubea armele... Isi desfacea pistoalele si privea zeci de minute fiecare rotita, surub, arcurile ce asteptau sa se tensioneze. Le asambla apoi la loc, strecurand si sentimente. Recrea obiecte frumoase. Si stia ca astfel nu vor mai ierta. A incarcat mereu gloante nepasatoare si reci. Apoi teava scuipa un plumb comun ce urma sa sparga oasele craniului. Cam asta e tot. A facut-o de multe ori, bucurandu-se de fiecare data de caldura placuta ce prevesteste inevitabilul sfarsit. Zambete in jur, ce cauti, ce speri sa se intample diferit, il intrebau. Sper sa gasesc o arma care sa fie defecta, le raspundea, sa nu imi mai arunce prin creier plumbi si sa lase in urma ei sentimente amestecate.
A iubit mereu armele, erau frumoase, unele erau aproape de perfectiune... L-am lasat sa o caute in continuare pe ea, neiertatoare pentru toti, defecta numai pentru el. Stiu ca ar pastra-o. V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-36450137823600936582014-10-05T15:44:00.000-07:002017-11-09T10:54:28.677-08:00Ingroapa-ti bine pietrele, om nehotarat...<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8QYhWIFMRiarKe5HIiLAza2Bvdcwb7DQQNqZQK8MAWG7SxjaQFm-PevWi3n8y1Voc-3_ZrAWCEr3yLvCpWjhw7Nr2Gqn-gTqNdcKein_zVBVE_iHQfl8RTVIbXxptXSLXnp88bWZWzNw/s1600/hqdefault.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8QYhWIFMRiarKe5HIiLAza2Bvdcwb7DQQNqZQK8MAWG7SxjaQFm-PevWi3n8y1Voc-3_ZrAWCEr3yLvCpWjhw7Nr2Gqn-gTqNdcKein_zVBVE_iHQfl8RTVIbXxptXSLXnp88bWZWzNw/s320/hqdefault.jpg" width="320" height="240" data-original-width="480" data-original-height="360" /></a>
Mi s-a reprosat ca scriu undeva spre prea trist...ca scriu despre lucruri si fiinte pierdute. Ca zugravesc amintiri ce ar trebui uitate intr-un sertar prafuit, zavorat cu o cheie care la randul ei sa fie ratacita. Nu voi face asta niciodata. Poate nu veti intelege toti de ce. Pentru ca din tot ceea ce am trait, din tot ce am experimentat, doar lovindu-mi sufletul de cate un colt de stanca am reusit sa ma feresc a doua zi de alta lovitura. Stiu, refulez in scris. Cei ce ma cunosc personal ma vad des zambind, razand de toate, chiar si cand ar trebui sa fiu serios. Nu am sa uit insa niciodata toate taieturile, mai adanci sau doar superficiale. Le port cu mine in fiecare zi, la fel cum imi port lungile cusaturi de pe maini si picioare, remindere ale curbelor ratate si fiarelor amestecate cu carne. Oasele rupte dor uneori, insa mult mai rar decat sentimentele ingropate, peste care am sadit surazand flori trecatoare. Am observat ca nu sunt singurul care face asta, am fost, si nu doar o data, eu insumi o floare crescuta pe un pamant rascolit, care dupa o ploaie si-a aratat pietrele neatent ingropate...si m-am ofilit zambind colorat, pierzand, pe rand, cate o petala. Nici nu stiu cine poarta vina, stapanul pamantului care a ingropat pietrele, ploaia care le scoate din noroi si le curata, nemailasand loc pentru vegetatie, planta care se incapataneaza sa creasca, sperand ca va trai?
Suntem nebuni, cu totii. Suntem defecti. Suntem doua rotite care se antreneaza una pe alta, functionand perfect, pana cand apare un dintisor lipsa. Se aude un sunet sec, tempo-ul e defazat aproape imperceptibil, dar ne miscam in continuare. Dupa un timp, din nou un dintisor lipsa. Acum, insa, la cealalta rotita. Sincronizarea are de suferit, s-a adaugat ceva peste prima defectiune. Micile roti au prins viteza deja, amenintand sa sara la fiecare greseala...si vor sari. In directii diferite, cautand sa formeze alt mecanism. Totusi de ce ne grabim? Am putea sa oprim si sa lipim un dintisor...V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-47059714037234367682014-09-01T15:49:00.002-07:002017-07-02T14:39:30.222-07:00Creatie <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwy-PtCoGAhK07QSVGIWIEvUmkw9RJUUUKXf2Tkq7In46Z3lmCdM-Zobin4uKOHVEoP1-8NA_iUIv_yQ61EtKytgTHVqpViPzW3cpmCCW3mE7plrx4rG-m3fhAayMALPReVVSU6lattSQ/s1600/child-playground-661x441.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwy-PtCoGAhK07QSVGIWIEvUmkw9RJUUUKXf2Tkq7In46Z3lmCdM-Zobin4uKOHVEoP1-8NA_iUIv_yQ61EtKytgTHVqpViPzW3cpmCCW3mE7plrx4rG-m3fhAayMALPReVVSU6lattSQ/s320/child-playground-661x441.jpg" width="320" height="213" data-original-width="661" data-original-height="441" /></a>
Ochi mari, caprui, care priveau curiosi. Avea vreo patru ani. Nu era foarte vorbaret, se juca in liniste, visand ca micile lui masinute sunt reale. Nimic foarte neobisnuit pana aici, pentru un baietel. Se implica prea mult in orice joc, toate pareau imperfecte si bune de desfacut, apoi de imbunatatit. Invata dupa principiul incercare si eroare. A stricat intr-adevar cateva zeci, dar incepuse sa devina mai bun, odata cu trecerea timpului. Ce e ala un televizor color?! Asta era ceva cu adevarat revolutionar, nimeni nu avea pe atunci o asa minune a tehnologiei, i se parea mai mult un zvon decat o realitate. Printre ideile care ii incolteau zilnic in minte s-a strecurat una in care se facea ca are si el asa ceva. O cutie din care sa curga imagini colorate. O bucata mare de polistiren. Un dreptunghi de plastic transparent. O hartiuta dintr-o carte, hartiuta pe care e tiparita o fotografie cu o masina rosie. Lipici. Bolduri. Timp. Dexteritate. Rabdare. Toate ii erau la indemana. Lucra de cateva ore, scobitura polistirenului aducand acum cu ceea ce visa el ca e un televizor. Mai tarziu, munca de o zi luase forma unui miniatural obiect, cu butoane ce stralucesc in lumina galbuie a becului cu incandescenta atarnat de tavan. Si-a admirat creatia vreme de cateva minute. Era intr-adevar ceea ce visase, mandria ca din micutele lui maini iesise asa ceva ii incalzea aproape fizic pieptul. Totusi...ceva nu pare in regula. Nu e chiar perfecta, si atinge coltul ecranului, incercand sa-l indrepte. Cutia de polistiren crapa. Ochii mari se umplu de lacrimi, degetele tremura si apoi inevitabilul... loveste cat poate de tare replica fragila, transformand-o intr-o mica gramada de bucatele albe. Plasticul ce tine locul ecranului se rupe si el cu un trosnet sec, sfasiind imaginea lipita pe spate. Figura ii devine o masca a deznadejdii, realizand ca munca lui de o zi, micul lui televizor color, tocmai a cazut prada unui distrugator impuls de moment. A ramas acolo aproape o ora, privind resturile ce niciodata nu vor mai putea alcatui un vis din trecut. E prea mult o ora, trebuie sa mearga la culcare acum. A adormit cu imaginea unui lucru aproape perfect, care a fost al lui pentru cateva momente. Si pe care tot el l-a strivit. Povestea este reala si desi au trecut cateva zeci de ani, ochii mari privesc la fel de curiosi, visul unei perfectiuni a ramas, la fel si impulsurile distructive.V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-34784576013588137622014-08-22T19:02:00.003-07:002014-08-23T00:12:03.166-07:00IgnorantRecunosc, sunt ametit... chiar mai mult. Ma intorc la tine. Doar cu gandul. Tine nu defineste o persoana anume. Tine esti doar tu. Tine sunteti voi. Imi tiuie usor urechile, nu pot gandi clar. Cred ca niciodata n-am facut-o, totusi. Oricine se poate bloca undeva, de obicei ne blocam in cele mai nepotrivite locuri. Stim cu certitudine ca gresim, dar ramanem acolo, acolo unde nu mai e nimic. Golul ne atrage mereu. Iar tu, exact ca mine, astepti ceva. Nu e acolo, niciodata nu o sa fie. E doar o scara ce are urmatoarea treapta rupta. Pe unde ai urcat, nu vei putea cobora. Pentru ca treptele pe cate ai pasit nu mai sunt. Ai ramas blocat intre nimic si...nimic. Singura ta scapare e sa sari pe alta scara, una pe care sa poti continua. Cu cat stai mai mult unde esti acum, cu atat iti va fi mai greu sa schimbi ceva. Am parcat si privesc o masina de politie care a oprit la zece metri de mine un sofer... au intarziat putin... stau in masina si topesc idei pe alb. Caschetele opresc cam tot ce trece, dar eu sunt un norocos, stau pe o scara imaginara si stiu ca pentru mine e prea tarziu... pentru tot... <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYehNxbvvkRYANFEqrlz9qisXFLL5GUx1ovPhKpqHxpK24UFBdAkQbZCmQM3l-Hzowg-TcI4j4DwGxb562Ls1_ZQJv5gHVVigdBJ4HDUnvFRkVb7WsampcEzrGxSuz2WIILuyVEx4gz3k/s1600/20140823_045340.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYehNxbvvkRYANFEqrlz9qisXFLL5GUx1ovPhKpqHxpK24UFBdAkQbZCmQM3l-Hzowg-TcI4j4DwGxb562Ls1_ZQJv5gHVVigdBJ4HDUnvFRkVb7WsampcEzrGxSuz2WIILuyVEx4gz3k/s320/20140823_045340.jpg" /></a>V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-6338222041078152702014-07-27T11:46:00.000-07:002014-07-27T12:12:26.034-07:00Rosu rotund<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg819c4d8U86ARg-MVgROk42eLS7HN7Z_f8y9HeVo3S1ooY97kV9RySRb7aLY7SdPJrzU9F6TCB_WbWLexkdViUvQD5UbFK_R7H7JhN5E0lw6F898s5zeRnXGKP3u-0DzG-bIGbtymvYRc/s1600/nisip+interz.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg819c4d8U86ARg-MVgROk42eLS7HN7Z_f8y9HeVo3S1ooY97kV9RySRb7aLY7SdPJrzU9F6TCB_WbWLexkdViUvQD5UbFK_R7H7JhN5E0lw6F898s5zeRnXGKP3u-0DzG-bIGbtymvYRc/s400/nisip+interz.jpg" /></a></div>Alerg descult pe plaja. Nu imi amintesc de cand. Nu stiu de ce. Doar alerg, lasand urme pe nisip, unele mai adanci, altele sterse de briza marii in cateva momente. Nu am obosit inca. Sunt convins insa ca atunci cand o voi face, cand ma voi opri, in locul acela vor creste doua papadii. Una pentru mine, cealalta pentru tine. Vor inflori, apoi se vor transforma in puf si vantul le va imprastia in cele patru zari, sa nu-si mai aminteasca nimeni ca am fost... privesc prea des in spate, sa fiu sigur ca nu voi uita de urmele adanci. Oare e firesc sa nu vrei sa uiti?
Durere ascutita in piciorul drept. Stau intins, scrasnind intre dinti firicele ce au fost odata cochilii. Orizontul se vede altfel de aici, de jos, valurile par ca se nasc de nicaieri si isi incheie existenta intr-o spuma aproape identica, de fiecare data. De mii de ori, aceeasi. Valurilor nu le pasa ca am cazut, se sparg egal pe tarm. Caut un motiv pentru brusca prabusire. Pe jumatate ingropat in nisip, il gasesc. Un rotund semn de interzis, cu dunga orizontala alba pe fundal rosu. Asa imi trebuie daca alerg si privesc la urmele trecutului. Cine s-ar fi asteptat sa se impiedice aici de o tabla metalica care limiteaza accesul? Limiteaza accesul spre ce? Unde nu poti ajunge? Cine ar vrea sa nu ajungi acolo? Prea multe intrebari si se insereaza. Nici un raspuns nu conteaza daca apune soarele, nici papadiile noastre nu vor mai apuca sa infloreasca, se vor pierde ca seminte in nisip. Trebuie sa ma ridic. Ba nu, trebuie sa vad daca mai pot sa ma ridic, o taietura urata imi brazdeaza talpa. De-acum, pentru o buna perioada de timp, urmele vor avea pete de sange. Semn de interzis ascuns...semn de interzis rosu... de unde sa stiu?! Usor-usor, incep sa imi doresc sa ma asez undeva, sa prind ultimele raze de soare. Ultimele raze. Ma ridic...alerg descult pe plaja... am altceva de facut?!V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-73516180637662306572014-07-22T18:17:00.001-07:002014-10-23T11:00:50.788-07:00Gunoi<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbcmNYLOTzSUdPXUB4XK9cO_f5wPwxzcfBTrRHpm5UjSnNa4tUNhg2bZl2cuFBLyAmgJN6VfcYyVfh-UgsP-dvsLlV6FmUUlRqOHmR0rD1ISKpYm7cq3YEFN-U5XyrNjXSZ3-5MThCwrI/s1600/feature-1.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbcmNYLOTzSUdPXUB4XK9cO_f5wPwxzcfBTrRHpm5UjSnNa4tUNhg2bZl2cuFBLyAmgJN6VfcYyVfh-UgsP-dvsLlV6FmUUlRqOHmR0rD1ISKpYm7cq3YEFN-U5XyrNjXSZ3-5MThCwrI/s400/feature-1.jpg" /></a>
Azi totul se arunca la gunoi. Nimic nu se mai repara, nimeni nu mai gaseste timp pentru asta. Ne-am invatat sa aruncam orice lucru care se strica si sa cumparam altul in loc...altul nou-nout, stralucitor, cu care sa ne mandrim in fata lumii si pentru care sa asteptam aprecieri de la toti cunoscutii. Pana se strica si acesta din urma. Nu ne afecteaza, stim ca vom merge in mall si vom gasi cu siguranta ceva nou.<br />
Ne-a intrat deja in reflex sa facem asta... o facem asa de bine, incat am ajuns sa aplicam acelasi comportament si cu oamenii. Dar vezi tu, oamenii nu sunt lucruri, nu ii poti arunca la gunoi si lua altii in loc. Ne descotorosim de prietenii, de amicitii, de relatii, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ceea ce se strica e inecat in groapa cu mizerii, cu tot cu amintiri, cu tot ce avea acel om mai bun, chiar daca ne-a fost alaturi cand am avut nevoie. Nu-i nimic - ne reconforteaza subconstientul educat de consumator al societatii - ai sa gasesti alt om in locul celui "stricat"...<br />
Si anii trec peste noi toti, adunand acolo suflete aruncate, vise ce odata au fost lucitoare, emotii ce candva ne-au incalzit aproape fizic inimile. <br />
Uneori, cand deschidem cosul negru pentru a indesa ceva, mai vedem cate o bucatica de obiect frumos... pare simplu sa intinzi degetele si sa culegi dintre resturi pe cineva. Pare, doar...pentru ca acel cineva a stat in noroi prea mult timp si oricat ai incerca sa-l cureti nu vei face nimic altceva decat sa te murdaresti la randul tau.
Am ajuns un oras plin de pubele cu oameni, ce isi revarsa trairi uitate pe trotuare, pe care toti calca zambitori, de parca aceasta e singura normalitate pe care o mai cunosc.<br />
Poate as putea sa ma arunc singur la gunoi, in speranta ca voi renaste inadmisibil de curat, fara prejudecati si fara sa port in mine un suflet corupt. Dar asta ar insemna sa vreau sa ma schimb, sa imi accept trufia si sa redevin eu, un burete ce va recunoaste drept apa doar sentimente pure.<br />
Nimic nu se mai repara...pentru ca, de fapt, noi suntem cei stricati.V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-23048971897121384542014-03-24T16:52:00.000-07:002017-05-31T10:27:49.559-07:009mm
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrvEgGBFdYHQcevtMnJO0LHeTlqyzRipc2lQlZxpQON6D5JFg4ONqBT3rgAOzmKGIEnw3isEkfwhciD00MXpmoKWMxV9ewDAcQmUbGBcxaj-m9zFMiv4kwHt2Kvjn5L6M44ddW3Bxkjyc/s1600/s-bbf52abf03057ce917486093d3b35d6b55590591.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrvEgGBFdYHQcevtMnJO0LHeTlqyzRipc2lQlZxpQON6D5JFg4ONqBT3rgAOzmKGIEnw3isEkfwhciD00MXpmoKWMxV9ewDAcQmUbGBcxaj-m9zFMiv4kwHt2Kvjn5L6M44ddW3Bxkjyc/s320/s-bbf52abf03057ce917486093d3b35d6b55590591.jpg" width="320" height="218" data-original-width="990" data-original-height="675" /></a>
Probabil va iubesc pe toate...probabil pe nici una... Mi-e dor de voi cum imi e dor de mine cand nu trebuie sa fiu altceva. Imi simt sufletul cald cand ma gandesc la fiecare. Toate ati gresit, toate ati avut dreptate. Sunt ceea ce v-ati dorit si nu sunt eu, niciodata n-am fost eu. Ati incercat sa ma intelegeti si n-ati reusit, nici una... de ce sa intelegeti o minte ratacita printre gandurile voastre, devenind in final o oglinda perfecta, care vrea sa se sparga pe sine. Acum voi mangaia otelul rece, voi saruta cu pasiune intunericul rotund si cand smaltul dintilor se va crapa, strangand teava, voi apasa pe tragaci... Imi va fi usor sa va uit pe toate si sa te vreau nebuneste pe tine, pe Tine, pe cea care esti facuta din bucatelele tuturor femeilor cu care am fost vreodata. Mi-e dor sa te sarut, sa iti simt respiratia pe buze, sa te strang in brate, langa mine, pentru totdeauna...dar tu nu ai fost niciodata asa, pentru ca eu te-am ucis. Ti-am luat viata in mainile mele si am modelat-o permanent, zgariind uneori cu unghiile carnea pe care toti barbatii voiau sa o mangaie. Ai iesit Tu, perfecta pentru mine, defecta pentru ceilalti...cand n-am mai avut ce modela te-am abandonat, ca pe o jucarie stricata...aruncata in noroiul ulitei de un copil nebun, cu sufletul acoperit de pamant.<br /> Ma urasc si ma iubesc pentru toate dramele construite pentru voi, pentru toata bucuria si visele impartasite fals, cu un zambet cald care masca mai mereu un ranjet rece si rau prevestitor. Fiecare lacrima adevarata pe care ati varsat-o m-a facut si pe mine sa plang...mereu...si va iubesc pentru totdeauna pe toate, pe absolut toate! Voi inghiti in curand plumbul rotujit, il voi primi cu cerul gurii, ii voi arata drumul spre creier si apoi mai departe, spre ceea ce am cautat mereu si nu voi gasi niciodata...am plecat. <br /> Sa nu iti fie dor de mine. V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-4160954768342912512014-03-24T16:49:00.000-07:002017-05-31T10:39:48.505-07:00Branhii<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjRA-kAqK-TsKB7i7vXqlhAmmLJy4NXYnfhXdffbKTTgChKICKDCeMF7i3ZhtZg_uVjR3_8zMf5InllXkZgLm4GORZh_oFA7K1wvn_URPNu3rSepomzRrMs7w5mD-Md1rwOwtPKu4rcHQ/s1600/tropic9.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjRA-kAqK-TsKB7i7vXqlhAmmLJy4NXYnfhXdffbKTTgChKICKDCeMF7i3ZhtZg_uVjR3_8zMf5InllXkZgLm4GORZh_oFA7K1wvn_URPNu3rSepomzRrMs7w5mD-Md1rwOwtPKu4rcHQ/s320/tropic9.jpg" width="320" height="178" data-original-width="990" data-original-height="550" /></a>
Solzii au atins usor peretii pesterii, strecurandu-ma aproape la limita spre lumina. Imi unduiesc corpul neted, inotand spre suprafata. Ce caut? Vreau sa urc, vrajit de reflexele unui astru stralucitor, la care nu pot ajunge. Aripioarele ma ghideaza precis spre nu mai stiu a cata cautare... O vad, e acolo, imi doresc sa fiu cu ea, sa-i simt caldura promisa unor ochi lacomi. Parasesc adancurile sigure, pentru raza mea. Am iesit din apa si am atins-o! Un moment, totul pare perfect...dar nu pot respira aici, nu pot zbura...langa ea, nu pot exista, eu sunt doar un peste, nu am aripi si nici nu voi avea vreodata. Caderea e scurta. Doar cautarea e lunga, prea lunga uneori. Uite alta raza...sa inot pana acolo, nu?V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-28611778323550270192012-05-10T12:42:00.001-07:002017-05-31T10:46:16.635-07:00no glory...<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9Nti8vWCIJTLcv-blrG9jG8-IYYA-9AVKsonj_J8SQIBlz1aGNyBYip-6slhRRFMud04NKSTQyh2vPvMb2c91XzENP6n7D47E4VQcRTnSHI7V_NEBek5-EcDb7jZRFkaH2OXhjsImTp0/s1600/31705212.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9Nti8vWCIJTLcv-blrG9jG8-IYYA-9AVKsonj_J8SQIBlz1aGNyBYip-6slhRRFMud04NKSTQyh2vPvMb2c91XzENP6n7D47E4VQcRTnSHI7V_NEBek5-EcDb7jZRFkaH2OXhjsImTp0/s320/31705212.jpg" width="320" height="270" data-original-width="400" data-original-height="337" /></a>
The gun barrel was still hot... almost like a sunset in fast forward, going through vivid red to violet, cooling down on rocks... it was her last weapon, the only thing that she could do now was to wait... now she was his, loving him... only wanting to stay there, beside her man... did't even hear the loud bang... she falled down breathless, still loving him madly...V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6206574724302246218.post-70402917033400743092012-05-07T15:51:00.001-07:002017-05-31T10:54:40.986-07:00Musuroaie<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpea2ozBm7q-9J87fFl37uI_JFuA2mFlu3BUGvlw_RwxDuGtLCdHirRbRUdcDhOIpepI6_XVi2gBX1Jbjq1m183p1OMxLVTV86pXftUV-kt_Z3Flk9jjUn2Y7_fD_a71otTX2hls69fv8/s1600/rs-16057-u2liveaid-embed-600x400-1404834797.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpea2ozBm7q-9J87fFl37uI_JFuA2mFlu3BUGvlw_RwxDuGtLCdHirRbRUdcDhOIpepI6_XVi2gBX1Jbjq1m183p1OMxLVTV86pXftUV-kt_Z3Flk9jjUn2Y7_fD_a71otTX2hls69fv8/s320/rs-16057-u2liveaid-embed-600x400-1404834797.jpg" width="320" height="133" data-original-width="480" data-original-height="200" /></a>
Nu pot sa strig...as goli plamanii de aer, asa de repede incat sa-mi arda corzile vocale, sa nu se auda decat un sunet prelung si nearticulat. Dar am indesate idei inecacioase, idei care nu s-au nascut in mine. Am fost hranit cu forta, inca de cand eram mic, cu ele. Au turnat si apa, si gandurile straine au incoltit, s-au umflat, sufocand ceea ce credeam eu ca e bine...
Acum, cand incerc sa-mi tip indignarea, nu mai razbate decat cel mult un scancet, pe care nu-l aude nimeni. Dar oricum sunt cu totii surzi, lor le-au bagat semintele tacerii si in urechi, nu se mai aud nici pe ei insisi. Tot ce le-a ramas e vederea, ma privesc contrariati cum deschid gura sa pot tipa...si tot ce pot face este sa imi mai alimenteze preaplinul cu inca un pumn de porcarii ridicate la rang de gandire corecta, echitabila si convenabila societatii.
Si oricat as scuipa mizeria lor, apar mereu altii care fac acelasi lucru... Uneori stau si ma intreb daca sunteti toti la fel... Incercand sa scap din multime, m-am urcat odata pe o scara...de acolo, de sus, am vazut ca nu se aduna doar in jurul meu... Cat vedeam cu ochii erau doar musuroaie frematande ce incercau sa-i sufoce si pe altii...sunt multe musuroaie, dar ce putini suntem noi in comparatie cu surzii care vor cu orice pret sa ridice linistea absoluta la rang de lege!V.Guntherhttp://www.blogger.com/profile/04736176328753943341noreply@blogger.com0