Exista razboaie in care nu vrei sa ajungi… care iti vor inghiti timpul si resurse importante. Ai aliati, dar chiar daca ii ajuti, chiar daca vei castiga cateva batalii, vei pierde in final, doar pentru ca partea care se bucura de sprijinul tau nu prea are chef de lupta...si in timp ce tu iti arunci in lupta trupe costisitoare, aliatii tai nu fac altceva decat sa priveasca, sau mai rau, sa te incurce...si nu iti ramane altceva de facut decat sa te intristezi, asistand la macel. Razboiul pe care il duce cu ea nu poate fi castigat decat de ea, indiferent de cat sprijin i-ai oferi si chiar daca mai castigi pe ici-colo cate o batalie...degeaba te dai de ceasul mortii si planifici totul pana in cel mai mic detaliu. E de ajuns un moment de slabiciune si totul e din nou pierdut.Sunt obosit, stii? Am obosit sa incerc sa fiu perfect si sa n-ai chef sa schimbi nimic in tine...cred ca pot numi asta uzura morala... ma tot uzez pana cand n-o sa mai ramana nimic...as putea paria ca timpul va trece si imi va da dreptate, dar va fi prea tarziu ca sa te mai poti intoarce. Nu vrei sa lupti?! Nu lupta... inchide-te in turnul tau de fildes si bucura-te ca esti stralucitoare, imaculata si...rece... bucura-te ca vei fi admirata de la distanta, ca vei fi apreciata chiar...pana cand admiratorii se vor apropia. Se vor apropia si vor simti frigul. Unii vor fi mai puternici, vor merge mai departe, tremurand si incheindu-se la haina... vor merge mai departe, dar cand picioarele li se vor transforma in cuburi de gheata si mainile au sa le cada de la degeraturi, se vor intoarce si aceia. Eu? Eu acum nu mai am maini... nu mai am nici picioare... dar m-am chinuit si n-am inghetat sub forma de cub... am inghetat intr-o sfera, si ma rostogolesc spre turnul tau... priveste cu atentie, ma voi izbi de el si voi exploda in mii de tandari. Stiu ca unele iti vor zgaria invelisul, dar poti, ca si pana acum, inchide ochii... si nu vei vedea ca au aparut fisuri... vor fi doar mici imperfectiuni...dar timpul, inevitabil, lucreaza. Si crapaturile se vor mari, iti vor macina nu doar frumosul invelis... Ai sa cazi printre ruine. Eu nu voi mai fi acolo sa te prind, vor fi doar aschiile mele, imprastiate, dovada unui lamentabil esec al unui nebun hotarat.
Crezi ca ma vei putea alcatui din bucatelele ramase? Succes...
