marți, 18 octombrie 2011

Razboiul sexelor

http://sufletdetarfa.blogspot.com/2011_10_01_archive.html
Mi-a trimis un prieten link-ul de mai sus... Interesant, am devenit captiv al propriei mele curiozitati si l-am parcurs de la cap la coada. Nu e extraordinar de bine scris, nu are cine stie ce idei din cale afara de interesante, DAR e o buna lectura, fie si privind numai din perspectiva unui anumit tip de femeie... Barbatii devin (asta daca nu sunt deja) prosti in momentele in care apare una buna de tot, ba chiar cretini cu diploma daca respectiva "bunaciune" le mai si sufla provocator pe langa ureche. Urmatorul pas il reprezinta stupizenia absoluta si in multe cazuri chiar tradarea oricaror principii de viata si prietenie, asta traducandu-se prin clasicul "ma dau cel mai rotund dintre rotunzi, imi bag in cacat pana si pe cel mai bun prieten, cheltui si ultimul leutz pe care-l am in portofel, fac sluj pana nu mai pot, doar-doar fata va ramane impresionata de calitatile mele si voi transforma susoteala si flirtul in gemete si dorinta". Asta e. Punct. Ei, vedeti voi, dragi cititori, asta e, in opinia mea, definitia unei (imi cer scuze pentru ca voi deveni extrem de plastic in exprimare, dar simt nevoia sa continui in acelasi registru cu "tarfa" din blogul citat) cum spuneam, definitia unei mostruos de murdare basini, care nu va face altceva decat sa-ti murdareasca chilotii tai de mascul feroce, inteligent, spiritual, bogat, potent si irezistibil... De ce spun asta? Pentru ca in pofida tuturor atributelor insiruite mai sus, tot nu vei reusi sa bagi "bunaciunea" la tine in pat, si mai rau, te vei pierde printre toti ceilalti care vor adopta un comportament identic, poate chiar mimetic, si vei ajunge tot singur acasa, injurand usor in barba, din mai multe motive, chiar... una la mana ca ti-ai si f**ut increderea in tine, ca nu esti irezistibilul zeu ce credeai tu ca esti, doi la mana pentru ca ti-ai faultat si cativa prieteni in incercarea de a dovedi sexului slab ca tu esti cel mai rasarit dintre toti, trei la mana ca oricum te-au faultat si prietenii, mergand pe acelasi considerent,si n-a fost placut, patru, vei adormi scrasnind din masele si cu nevoile nesatisfacute, dar cu saliva in coltul gurii, rememorand toate clipele in care te-a privit lasciv, dandu-ti sperante... Deci, ce rahat ai castigat?! nici unul... in schimb ea va merge spre casa, singura sau cu unul la libera alegere, imbatata de succes, razand de toti papagalii aia care s-au calcat in picioare pentru ea, desi erau prieteni. Si reciteste acum pasaje din blogul citat, din nou! O vezi cum se simte? Ea e regina, ea e aia care intoarce lumea pe dos, care poate avea orice si pe oricine, imbatabila si incredibil de sireata si inteligenta. Si cobor la un nivel ce nu ma caracterizeaza: SA MORI TU?! Ia sa vedem ce ii pot eu raspunde domnisoarei respective. Privind toate postarile tale (si poate nu esti reala, poate doar refulezi in scris, dar refulezi destul de convingator) recunosc o tipologie deloc singulara, recunosc un comportament si o filosofie de viata pe care am mai intalnit-o, si nu o data. Ei, aici e fisura prin care te va aduce pe fundul oceanului, mai devreme sau mai tarziu, pe aici intra apa in cala, la sala motoarelor alea smechere care fac din orice barbat o papusa in mainile tale. Surpriza, mai sunt unii care sunt capabili sa invete ceva observand tactici de lupta si aici ma refer in special la tactici "avansate", care au trecut dincolo de etalarea fizicului, decolteului si mersului provocator...sunt priviri tintite si cu subinteles, sunt cuvinte ce pot avea doua sensuri, sunt schimbari ale "tintei", menite sa infierbante competitia, sa ne faca sa ne sfasiem intre noi, sunt "pastile" aruncate si lasate asa... sunt multe, sunt mult mai multe "arme" pe care le stapanesti si care au ca efect imediat ametirea si "tampirea" unui barbat. Dar vezi tu, stimabila "tarfa" scriitoare, asa cum te autoetichetezi, din cand in cand observi ca unul dintre ei zambeste retinut, nu saliveaza vizibil in momentul in care te apleci, intamplator, evident, spre el, nu cauta cu orice pret sa inceapa o conversatie cu tine, nu pare prea interesat, nu-i sapa ce ceilalti masculi prezenti, prieteni sau nu... in acea clipa ai doua variante: ori tipul e prea pampalau ca sa creada ca are vreo sansa la tine si a renuntat din start la lupta, ori... stie ce face. La fel de bine ca tine. Poate chiar mai bine. Atunci ai sa fii invinsa, posibil chiar cu propriile arme. Nu neaparat pe moment, asteptarea e benefica in astfel de cazuri. Nu exista, si ma repet, nu exista persoana cerebrala care sa nu aiba puncte slabe, prin care poti intra in sufletul ei, indiferent de sex. Victoria nu iti este asigurata doar de disponibilitatea afisata si de look-ul provocator. Nu intotdeauna. Pentru unii, o victorie mult mai importanta este sa-ti analizeze armele, sa vada cum majoritatea cad secerati de ele, dar ei sa invarta turela tancului spre tine, sa asculte gloaltele ricosand din blindaj, dar sa stea nemiscati, nici sa avanseze, nici sa se retraga, nici sa deschida focul spre pozitia ta, doar sa zambeasca in tanc, pentru sine. Constienti ca ar putea sa treaca cu senilele peste transea ta, sa te faca una cu pamantul, dar sa-i multumeasca acest gand... Totusi, nu te baza pe asta. Poti deveni curajoasa si poti sa fugi cu o grenada in dinti spre el, incercand sa-i zgarii frumosul blindaj...atunci nu mai garantez nimic... nici macar ca nu va deschide turela si se va napusti peste tine, intr-o inclestare in care veti ramane amandoi fara haine, stand in fund si razand cu pofta, incantati de oponentul pe masura, poate... poate, zic! :))

duminică, 9 octombrie 2011

Indreptati-va catre... haos.

Ordonat... Acceptat de societate... previzibil... controlat... raportat... din nou, incepe sa ma sufoce ordinea lucrurilor. N-am fost niciodata un fan al celor ce trebuie sa fie corecte, al actiunilor perfect morale, fara fisuri... Dar parca in ultimul timp ma agaseaza lipsa libertatii din ce in ce mai mult, si nu sunt singurul, priveste catre grupurile huliganice care apar de neunde si distrug aleatoriu cartiere, in tari cu un grad de civilizatie care ar trebui sa fie mult peste ceea ce e la noi...si totusi... Haosul isi ia portia lui de placinta... E normal, exista un echilibru in toate, universul e creat in asa fel incat sa evite autodistrugerea... la care evident ca se ajunge in momentul in care balanta e inclinata prea mult in oricare dintre sensuri. Nu sustin nici Haosul absolut, dar vreau un pic de nebunie in toata ordinea asta impusa din toate partile. Orice evolutie a avut ca punct de pornire un act haotic, un act neprevazut de nimeni, exemplul clasic fiind oricare razboi.
Actiunile imprevizibile ne propulseaza... tocmai pentru ca toti ceilalti incearca sa avanseze previzibil. Nu, n-am terminat, mai am mult de scris aici...iau doar o pauza, sunt racit si devin incoerent...