luni, 13 februarie 2012

fara glorie

Teava armei nu se racise inca... aproape ca un asfintit in fast forward, trecea de la rosu aprins la violet, in timp ce se racea pe pietre... era ultima ei arma, ii ramasese doar asteptarea... acum devenise a lui, il iubea... voia doar sa ramana acolo, langa el... nici nu a mai apucat sa auda pocnetul sec al cartusului...s-a prabusit fara suflare, iubindu-l nebuneste...

povesti simple

Am avut un vis. Era despre un baiat si-o fata. Fata avea cei mai frumosi ochi albastri...cei mai... ii ascundea uneori sub o gluga, in asa fel incat doar baiatul sa-i vada...intr-o noapte au venit sa-i ia...au incercat sa fuga, dar au prins-o pe fata...au prins-o de haine, baiatul abia si-a dat seama cand i-a scapat mana dintr-a lui...a fugit un timp tinand caldura palmei ei in pumn, stiind-o in siguranta, cu el...era bucuros ca un copil care a furat o jucarie mica si colorata, fara valoare pentru altii, dar care pentru el e Totul...dar pumnul sau s-a racit...s-a oprit buimac, a deschis incet degetele...si nu era nimic acolo...senzatia aia de gol, de gol de pumn, s-a raspandit in el...atunci a realizat ca ii luasera toate sentimentele... nu mai era nimic, nici macar ura si nici razbunare...s-a privit in vitrina langa care intamplator se oprise...din vitrina il privea un monstru cu fata schimonosita.
...apoi si-a amintit de ea. Avea aceeasi figura groteasca, dar cu ochi calzi si albastri, care-l priveau doar pe el Asa ... A ramas acolo pentru totdeauna, pe trotuar, in fata geamului lucios, privind o imagine a lor care nu mai era...a plecat doar monstrul mai departe...toti sunt morti acum, i-a cautat si i-a ucis, fara sa-i urasca,ci doar pentru a echilibra balanta sortii...
In fiecare zi se opreste acolo si se uita in ochii ei...atunci lacrimeaza si e aproape uman...doar Atunci.