fara glorie

Teava armei nu se racise inca... aproape ca un asfintit in fast forward, trecea de la rosu aprins la violet, in timp ce se racea pe pietre... era ultima ei arma, ii ramasese doar asteptarea... acum devenise a lui, il iubea... voia doar sa ramana acolo, langa el... nici nu a mai apucat sa auda pocnetul sec al cartusului...s-a prabusit fara suflare, iubindu-l nebuneste...