Succesiune de secvente temporale.
O fiinta mica sta infasata intr-un prosop alb...ochii rosii sunt secati de lacrimi, craniul supradimensionat pulseaza sub pielea subtire a capului. Deasupra patutului, pe peretele crapat al bordeiului, atarna stramb o icoana.
Un batran in itari si labele picioarelor goale intra in camaruta luminata de o lumanare, cade in genunchi si isi impreuneaza mainile... priveste icoana, incepe sa-si miste buzele crapate, dar nici un sunet nu razbate printre ele...
Un ultim spasm al copilului scutura usor patutul si prezenta Celuilalt se face simtita acum, mai puternica. Nu mai e nimic de facut aici, salt in 19.
Tanarul urla intr-una acelasi cuvant, tragand foc automat intr-o masina de unde abia se mai aud scancete. Celalalt e deja aici, il chem, insa gandul meu ramane fara raspuns... e prea absorbit de ceea ce vede... salt in 29.
Masini de otel zdrobesc orice urma de viata pe planeta cenusie, tentaculele se ridica neputincioase de pretutindeni, dar si acum ajunsese inaintea mea, salt in 11.
Un pterodactil ataca un animal mic, ce fuge disperat in zig-zag, rupand cu varful aripii varful unui copacel firav, bogat colorat. Pun la loc crengutele imprastiate, lasandu-le sa se bucure de razele calde. Nu-i asa ca-i mai frumos acum?
Eu nu m-am amestecat in treaba lui, iar el mi-a respectat intotdeauna creatia. Uneori imi e putin mila de cei de care are el grija, dar aproape toti o merita.
Apare si el, facandu-mi semn sa-l urmez in 8, unde asista la o infruntare intre doi insi in armuri. O sulita strapunge pieptul celui mai slab si acesta se prabuseste horcaind. Nu-mi plac intrecerile astea... de cate ori alearga, pe cai, zdrobesc sub copite tot ce intalnesc in cale. Ma prefac incantat, ridicand pe furis iarba si insectele moarte.
Cu catva timp in urma, in falia 5, l-am surprins in timp ce asista la o actiune ciudata.
Un om crucificat murmura fraze pe care nu le intelegeam prea bine, cu atat mai mult cu cat Celalalt parea amuzat, ca de o gluma buna. La inceput n-am inteles, dar ascultand mai atent cuvintele, am realizat ca semana cu stilul in care imi formam eu gandurile.
Dar era foarte caraghios sa vad un OM rostindu-le!
M-am suparat pe Celalalt si am disparut in 52, distrugand dintr-o miscare dinozaurii care-mi mancau arborii preferati...
luni, 30 aprilie 2012
Eu, El
Succesiune de secvente temporale.
O fiinta mica sta infasata intr-un prosop alb...ochii rosii sunt secati de lacrimi, craniul supradimensionat pulseaza sub pielea subtire a capului. Deasupra patutului, pe peretele crapat al bordeiului, atarna stramb o icoana.
Un batran in itari si labele picioarelor goale intra in camaruta luminata de o lumanare, cade in genunchi si isi impreuneaza mainile... priveste icoana, incepe sa-si miste buzele crapate, dar nici un sunet nu razbate printre ele...
Un ultim spasm al copilului scutura usor patutul si prezenta Celuilalt se face simtita acum, mai puternica. Nu mai e nimic de facut aici, salt in 19.
Tanarul urla intr-una acelasi cuvant, tragand foc automat intr-o masina de unde abia se mai aud scancete. Celalalt e deja aici, il chem, insa gandul meu ramane fara raspuns... e prea absorbit de ceea ce vede... salt in 29.
Masini de otel zdrobesc orice urma de viata pe planeta cenusie, tentaculele se ridica neputincioase de pretutindeni, dar si acum ajunsese inaintea mea, salt in 11.
Un pterodactil ataca un animal mic, ce fuge disperat in zig-zag, rupand cu varful aripii varful unui copacel firav, bogat colorat. Pun la loc crengutele imprastiate, lasandu-le sa se bucure de razele calde. Nu-i asa ca-i mai frumos acum?
Eu nu m-am amestecat in treaba lui, iar el mi-a respectat intotdeauna creatia. Uneori imi e putin mila de cei de care are el grija, dar aproape toti o merita.
Apare si el, facandu-mi semn sa-l urmez in 8, unde asista la o infruntare intre doi insi in armuri. O sulita strapunge pieptul celui mai slab si acesta se prabuseste horcaind. Nu-mi plac intrecerile astea... de cate ori alearga, pe cai, zdrobesc sub copite tot ce intalnesc in cale. Ma prefac incantat, ridicand pe furis iarba si insectele moarte.
Cu catva timp in urma, in falia 5, l-am surprins in timp ce asista la o actiune ciudata.
Un om crucificat murmura fraze pe care nu le intelegeam prea bine, cu atat mai mult cu cat Celalalt parea amuzat, ca de o gluma buna. La inceput n-am inteles, dar ascultand mai atent cuvintele, am realizat ca semana cu stilul in care imi formam eu gandurile.
Dar era foarte caraghios sa vad un OM rostindu-le!
M-am suparat pe Celalalt si am disparut in 52, distrugand dintr-o miscare dinozaurii care-mi mancau arborii preferati...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu