Branhii

Solzii au atins usor peretii pesterii, strecurandu-ma aproape la limita spre lumina. Imi unduiesc corpul neted, inotand spre suprafata. Ce caut? Vreau sa urc, vrajit de reflexele unui astru stralucitor, la care nu pot ajunge. Aripioarele ma ghideaza precis spre nu mai stiu a cata cautare... O vad, e acolo, imi doresc sa fiu cu ea, sa-i simt caldura promisa unor ochi lacomi. Parasesc adancurile sigure, pentru raza mea. Am iesit din apa si am atins-o! Un moment, totul pare perfect...dar nu pot respira aici, nu pot zbura...langa ea, nu pot exista, eu sunt doar un peste, nu am aripi si nici nu voi avea vreodata. Caderea e scurta. Doar cautarea e lunga, prea lunga uneori. Uite alta raza...sa inot pana acolo, nu?