Vantul se joaca cu praful de pe trotuar, alintandu-se printre pietrele pavajului simetric. Sta dinainte de rasarit pe banca cu vopseaua scorojita, tinand pumnii stransi. Treptat, se lumineaza. Ea priveste, cu un zambet trist, cum o matura danseaza pe asfalt, in maini crapate si negre, adunand chistoace de tigara si pahare goale. In noaptea asta a avut sclipiri viu colorate in palme si isi tine degetele stranse, in speranta ca vor fi acolo si atunci cand le va deschide.
Am trecut pe langa vechiul cub metalic si ma apropii de banca pe care s-a asezat. Pret de cateva clipe imi e ascunsa vederii de o casuta din lemn, una dintre zecile insiruite pe pietonal, animate doar in zilele de sarbatoare. Ochii ei mari sunt atintiti asupra vitrinelor de peste drum, fara sa le vada, insa.
O urmaresc cum deschide incet pumnul, cu pupilele dilatate de emotia cuiva care nu stie ce va gasi acolo. Nu ma observa nici cand ma opresc la cativa metri de ea. In clipa in care palmele i se deschid, cascada stralucitoare ce se naste din ele ma surprinde, lovind retina si arzandu-mi fiecare celula. Isi ridica privirea in care a aparut o incantare nemarginita, doar pentru a fi martora ultimei mele secunde de existenta.
Pare fericita. Devin o pulbere fina ce se depune pe hainele ei. Dupa ce inspira adanc si ii intru in plamani, ne ridicam amandoi.
Scena ireala face ca matura sa scape din mainile muncite si sa cada sec. Purtatorul vestei fosforescente ramane cu gura cascata de uimire. O priveste cum ne indepartam pe aleea parcului, spre masina parasita mai devreme de mine, in parcarea de la primarie.
Ridica oftand matura, se uita si el curios in palma goala si mormaie dezamagit un "nu mai inteleg nimic..."
