luni, 13 februarie 2012
fara glorie
Teava armei nu se racise inca... aproape ca un asfintit in fast forward, trecea de la rosu aprins la violet, in timp ce se racea pe pietre... era ultima ei arma, ii ramasese doar asteptarea... acum devenise a lui, il iubea... voia doar sa ramana acolo, langa el... nici nu a mai apucat sa auda pocnetul sec al cartusului...s-a prabusit fara suflare, iubindu-l nebuneste...
povesti simple

...apoi si-a amintit de ea. Avea aceeasi figura groteasca, dar cu ochi calzi si albastri, care-l priveau doar pe el Asa ... A ramas acolo pentru totdeauna, pe trotuar, in fata geamului lucios, privind o imagine a lor care nu mai era...a plecat doar monstrul mai departe...toti sunt morti acum, i-a cautat si i-a ucis, fara sa-i urasca,ci doar pentru a echilibra balanta sortii...
In fiecare zi se opreste acolo si se uita in ochii ei...atunci lacrimeaza si e aproape uman...doar Atunci.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)