Probabil va iubesc pe toate...probabil pe nici una... Mi-e dor de voi cum imi e dor de mine cand nu trebuie sa fiu altceva. Imi simt sufletul cald cand ma gandesc la fiecare. Toate ati gresit, toate ati avut dreptate. Sunt ceea ce v-ati dorit si nu sunt eu, niciodata n-am fost eu. Ati incercat sa ma intelegeti si n-ati reusit, nici una... de ce sa intelegeti o minte ratacita printre gandurile voastre, devenind in final o oglinda perfecta, care vrea sa se sparga pe sine. Acum voi mangaia otelul rece, voi saruta cu pasiune intunericul rotund si cand smaltul dintilor se va crapa, strangand teava, voi apasa pe tragaci... Imi va fi usor sa va uit pe toate si sa te vreau nebuneste pe tine, pe Tine, pe cea care esti facuta din bucatelele tuturor femeilor cu care am fost vreodata. Mi-e dor sa te sarut, sa iti simt respiratia pe buze, sa te strang in brate, langa mine, pentru totdeauna...dar tu nu ai fost niciodata asa, pentru ca eu te-am ucis. Ti-am luat viata in mainile mele si am modelat-o permanent, zgariind uneori cu unghiile carnea pe care toti barbatii voiau sa o mangaie. Ai iesit Tu, perfecta pentru mine, defecta pentru ceilalti...cand n-am mai avut ce modela te-am abandonat, ca pe o jucarie stricata...aruncata in noroiul ulitei de un copil nebun, cu sufletul acoperit de pamant.Ma urasc si ma iubesc pentru toate dramele construite pentru voi, pentru toata bucuria si visele impartasite fals, cu un zambet cald care masca mai mereu un ranjet rece si rau prevestitor. Fiecare lacrima adevarata pe care ati varsat-o m-a facut si pe mine sa plang...mereu...si va iubesc pentru totdeauna pe toate, pe absolut toate! Voi inghiti in curand plumbul rotujit, il voi primi cu cerul gurii, ii voi arata drumul spre creier si apoi mai departe, spre ceea ce am cautat mereu si nu voi gasi niciodata...am plecat.
Sa nu iti fie dor de mine.
