Furtuni tropicale

Noi doi suntem ca niste uragane... am venit de nicaieri, am distrus cam tot ce am intalnit, lasand in urma doar regrete... apoi ne-am izbit, total intamplator, unul de altul... a fost interesant, toate resturile prinse in vartejul nostru s-au contopit, intr-un zgomot infernal. Am mers o perioada impreuna, rupand poduri si culcand la pamant paduri intregi.

Apoi, pe un tarm, ne-am despartit. Totusi, inca aruncam unul spre celalalt masini si arbori, pasari si stalpi, cate o bucata de acoperis si bucati taioase ale geamurilor sparte. Si zambim cand ne vedem, de la distanta... zambim cand ne recunoastem... zambim cand facem acelasi lucru. Oamenii fug din calea noastra, cei ce nu apuca sau cei ce sunt curajosi dispar pentru cateva momente, doar pentru ca mai apoi sa fie aruncati in noroi, urland de durere.

Astia suntem noi, poate nu suntem buni si nici frumosi, pentru oricine, dar impreuna putem seca lacuri si rupe stalpi de beton ca pe niste chibrituri, putem fi de neoprit... acum, ne indepartam unul de altul si viteza noastra va scadea pana cand va ajunge o adiere, o umbra a ceea ce am fost.

Asta iti doresti, sa ajungi sa misti o frunza si sa ti se para ca existi?

Prea mult

Doua sfere perfecte nu se vor contopi niciodata, se vor invarti una in jurul celeilalte la nesfarsit, cautand o asperitate de care sa se agate. Cu cat sunt mai aproape de perfectiune, cu atat e mai greu sa se opreasca. Loveste-le puternic una de alta si poate materialul din care sunt facute va capata mici asperitati, e singura sansa. Dar atunci nu vor mai fi minunat de rotunde, isi vor pierde ceva din farmec. Izbeste-le prea tare si vor ceda... si atunci vei avea doar bucati de sfera... echilibrul e greu de gasit, cand este prea mult si cand devine prea putin? sferele s-au spart... am visat ca noi doi aveam puterea de a pleca din corpurile noastre si de prelua controlul asupra altor persoane... si tu radeai de mine si ai intrat in corpul unui barbat gras... si ma tot necajeai... m-am enervat si ne-am luat la bataie serios. tu m-ai prins de gat si eu te-am ridicat in aer si ti-am dat drumul de sus, fix in cap, de mai multe ori, auzeam de fiecare data cum iti paraie oasele coloanei... cand te-am ridicat in fund iti atarna capul ca la o papusa stricata... si desi te auzeam razand, pentru ca tu plecasei deja din grasul mort, mi-a parut asa de tare rau ca te-am ranit cat erai in corpul lui, incat m-am trezit din vis...