cea de-a treia...

Aproape ca motaia, caldura care se scurgea din crestet se oprise undeva mai jos de ceafa. O aplecare usoara la dreapta, un moment de repaos, urmat de un val spre stanga, miscare care ii solicita putin muschii gatului… Ii trecu prin minte ca daca s-ar lasa purtat, fara sa se opuna balansului, capul i s-ar desprinde de pe umeri, s-ar rostogoli pe podeaua imaculata pana in micul perete al iachtului, bufnind sec si gol, ecou al lipsei de gandire instalata de cateva minute. Vizualizarea procesului, oarecum grotesc, avu darul de a il mai trezi la realitate… si isi aminti ca nu era singur. Probabil ca si ea se plictisea, cand propusese o plimbare pe coasta, despicand valurile la viteza maxima, nici el nu se gandise ca vor sta molesiti…si despartiti, unul sus pe punte, celalalt jos in spate, pozitia oarecum clasica, in care vezi toate modelele, pozand zambarete pe fundalul siajului ramas. Arunca o privire scurta spre ea. Era exact in locul in care trebuia, in stanga motorului care torcea linistit pentru sine, satul de desenat bulbuci si linii curbe pe marea calma. Zambetul ei fermecator, mai mult de complezenta, avu darul de a-l nelinisti usor, ca o previziune a culpei ce se va abate asupra barbatului care a avut o idee nefericita, idee pentru care poarta intreaga responsabilitate, si pentru care femeile nu ezita in a-l face sa se simta mizerabil si neputincios... Poate ca tinea la ea, nu era sigur daca o iubea sau nu, dar nu se va simti neputincios in fata reprosurilor mascate care vor urma. Nu, trebuie picurata putina adrenalina in supa asta albastruie, nu va mai pluti usor acest melcusor, acest melcusor va fi rebel. O mana hotarata pe acceleratie, o miscare cursiva spre inainte. Vasul ridica botul, opintindu-se intr-un val ivit de neunde. Ranji in clipa in care despica apa cu forta, simtindu-se de parca pumnul lui ar fi invins marea. Sentimentul de putere instalat l-a inflacarat, o nevoie subita de a-si arata barbatia il facu sa intoarca usor capul, calculat, pentru a asigura un unghi perfect de vizualizare frumoasei din spate. Inca de la jumatatea miscarii, in timp ce-si imagina profilul puternic dezvaluindu-se admiratoarei, simti ca ceva nu e in regula...intr-o fractiune de secunda realiza ca nu mai era acolo unde o stia. Inghiti in sec, marcat de stupizenia situatiei, si cobora scarita, cautand-o...
...Abia astept sa-l vad cum la urmatoarea aplecare o sa cada pe podea. Zambesc numai cand imi imaginez figura tampa arborata ca un firesc efect al brustei dezmeticiri... si totusi e asa de placut... sa simti fiecare adiere, sa te bucuri de fiecare raza calda a soarelui... si mirosul, mirosul apei de mare... a ce miroase apa marii?!... miroase a proaspat.... si a.... nu mai stiu, nu vreau sa gandesc, vreau doar clipele acestea minunate. Cum am ajuns aici?...il vazusem acum un an, la o petrecere highclass, a incercat sa nu ma priveasca insitent, insa asa cum pateau toti barbatii, a fost irezistibil atras de mine... nu sunt modesta, niciodata nu am fost... nu am de ce...stiam ca va fi al meu, ceea ce nu stiam, insa, era ca va fi si special... masculii sunt in genere prostuti cand e vorba de agatat, insa el... a stiut sa nu se grabeasca, sa nu-si forteze norocul, a plecat ca un trenulet mic de munte, incet, dar sigur. Ca mai apoi sa ma trezesc invaluita in aburii albi ai locomotivei, sa-mi doresc sa nu mai ies niciodata din ei. M-am indragostit repede de felul lui de a fi, de zambet, de abia perceptibila atingere a mainii cand imi mangaie obrazul... Acum s-a intors spre mine, ii surad si sper sa vada ca nimic din ce ar putea sa-mi ofere, sa-mi cumpere, nu se compara cu el... de el am nevoie... numai de...
Intuneric si rece... de ce este asa de intuneric si rece in jurul meu? Am urechile infundate, doar un mormait se aude... incepe sa-mi fie frica. Sunt... sunt sub apa?... nu ma pot misca, parca o mana uriasa s-a inclestat in ceafa... ce senzatie groaznica e sa respiri apa... numai apa... sarata...
Se scufunda incet, dar parca prea repede pentru ca el sa o mai poata ajunge. Coborase sub punte, numai pentru a constata ingrozit ca nu e acolo... in cele cateva secunde in care s-a repezit spre ultimul loc in care o stia, facu un mic film... O pata rosie pe carcasa motorului... doar atat si s-a aruncat in mare, inotand disperat in cerc, scufundandu-se cu ochii iesiti din orbite... stia ca atunci cand accelerase peste val, femeia cazuse... se ranise in metal si disparuse in apa. Ea il vedea, vedea o umbra agitata deasupra, din ce in ce mai neclar... Nimic. Nici macar intuneric.




(e doar a treia parte, mai sunt doua inainte, una dupa, si cea de acum... )