9mm

Probabil va iubesc pe toate...probabil pe nici una... Mi-e dor de voi cum imi e dor de mine cand nu trebuie sa fiu altceva. Imi simt sufletul cald cand ma gandesc la fiecare. Toate ati gresit, toate ati avut dreptate. Sunt ceea ce v-ati dorit si nu sunt eu, niciodata n-am fost eu. Ati incercat sa ma intelegeti si n-ati reusit, nici una... de ce sa intelegeti o minte ratacita printre gandurile voastre, devenind in final o oglinda perfecta, care vrea sa se sparga pe sine. Acum voi mangaia otelul rece, voi saruta cu pasiune intunericul rotund si cand smaltul dintilor se va crapa, strangand teava, voi apasa pe tragaci... Imi va fi usor sa va uit pe toate si sa te vreau nebuneste pe tine, pe Tine, pe cea care esti facuta din bucatelele tuturor femeilor cu care am fost vreodata. Mi-e dor sa te sarut, sa iti simt respiratia pe buze, sa te strang in brate, langa mine, pentru totdeauna...dar tu nu ai fost niciodata asa, pentru ca eu te-am ucis. Ti-am luat viata in mainile mele si am modelat-o permanent, zgariind uneori cu unghiile carnea pe care toti barbatii voiau sa o mangaie. Ai iesit Tu, perfecta pentru mine, defecta pentru ceilalti...cand n-am mai avut ce modela te-am abandonat, ca pe o jucarie stricata...aruncata in noroiul ulitei de un copil nebun, cu sufletul acoperit de pamant.
Ma urasc si ma iubesc pentru toate dramele construite pentru voi, pentru toata bucuria si visele impartasite fals, cu un zambet cald care masca mai mereu un ranjet rece si rau prevestitor. Fiecare lacrima adevarata pe care ati varsat-o m-a facut si pe mine sa plang...mereu...si va iubesc pentru totdeauna pe toate, pe absolut toate! Voi inghiti in curand plumbul rotujit, il voi primi cu cerul gurii, ii voi arata drumul spre creier si apoi mai departe, spre ceea ce am cautat mereu si nu voi gasi niciodata...am plecat.
Sa nu iti fie dor de mine.

Branhii

Solzii au atins usor peretii pesterii, strecurandu-ma aproape la limita spre lumina. Imi unduiesc corpul neted, inotand spre suprafata. Ce caut? Vreau sa urc, vrajit de reflexele unui astru stralucitor, la care nu pot ajunge. Aripioarele ma ghideaza precis spre nu mai stiu a cata cautare... O vad, e acolo, imi doresc sa fiu cu ea, sa-i simt caldura promisa unor ochi lacomi. Parasesc adancurile sigure, pentru raza mea. Am iesit din apa si am atins-o! Un moment, totul pare perfect...dar nu pot respira aici, nu pot zbura...langa ea, nu pot exista, eu sunt doar un peste, nu am aripi si nici nu voi avea vreodata. Caderea e scurta. Doar cautarea e lunga, prea lunga uneori. Uite alta raza...sa inot pana acolo, nu?

no glory...

The gun barrel was still hot... almost like a sunset in fast forward, going through vivid red to violet, cooling down on rocks... it was her last weapon, the only thing that she could do now was to wait... now she was his, loving him... only wanting to stay there, beside her man... did't even hear the loud bang... she falled down breathless, still loving him madly...

Musuroaie

Nu pot sa strig...as goli plamanii de aer, asa de repede incat sa-mi arda corzile vocale, sa nu se auda decat un sunet prelung si nearticulat. Dar am indesate idei inecacioase, idei care nu s-au nascut in mine. Am fost hranit cu forta, inca de cand eram mic, cu ele. Au turnat si apa, si gandurile straine au incoltit, s-au umflat, sufocand ceea ce credeam eu ca e bine... Acum, cand incerc sa-mi tip indignarea, nu mai razbate decat cel mult un scancet, pe care nu-l aude nimeni. Dar oricum sunt cu totii surzi, lor le-au bagat semintele tacerii si in urechi, nu se mai aud nici pe ei insisi. Tot ce le-a ramas e vederea, ma privesc contrariati cum deschid gura sa pot tipa...si tot ce pot face este sa imi mai alimenteze preaplinul cu inca un pumn de porcarii ridicate la rang de gandire corecta, echitabila si convenabila societatii. Si oricat as scuipa mizeria lor, apar mereu altii care fac acelasi lucru... Uneori stau si ma intreb daca sunteti toti la fel... Incercand sa scap din multime, m-am urcat odata pe o scara...de acolo, de sus, am vazut ca nu se aduna doar in jurul meu... Cat vedeam cu ochii erau doar musuroaie frematande ce incercau sa-i sufoce si pe altii...sunt multe musuroaie, dar ce putini suntem noi in comparatie cu surzii care vor cu orice pret sa ridice linistea absoluta la rang de lege!

Eu, El

Succesiune de secvente temporale. O fiinta mica sta infasata intr-un prosop alb...ochii rosii sunt secati de lacrimi, craniul supradimensionat pulseaza sub pielea subtire a capului. Deasupra patutului, pe peretele crapat al bordeiului, atarna stramb o icoana. Un batran in itari si labele picioarelor goale intra in camaruta luminata de o lumanare, cade in genunchi si isi impreuneaza mainile... priveste icoana, incepe sa-si miste buzele crapate, dar nici un sunet nu razbate printre ele... Un ultim spasm al copilului scutura usor patutul si prezenta Celuilalt se face simtita acum, mai puternica. Nu mai e nimic de facut aici, salt in 19. Tanarul urla intr-una acelasi cuvant, tragand foc automat intr-o masina de unde abia se mai aud scancete. Celalalt e deja aici, il chem, insa gandul meu ramane fara raspuns... e prea absorbit de ceea ce vede... salt in 29. Masini de otel zdrobesc orice urma de viata pe planeta cenusie, tentaculele se ridica neputincioase de pretutindeni, dar si acum ajunsese inaintea mea, salt in 11. Un pterodactil ataca un animal mic, ce fuge disperat in zig-zag, rupand cu varful aripii varful unui copacel firav, bogat colorat. Pun la loc crengutele imprastiate, lasandu-le sa se bucure de razele calde. Nu-i asa ca-i mai frumos acum? Eu nu m-am amestecat in treaba lui, iar el mi-a respectat intotdeauna creatia. Uneori imi e putin mila de cei de care are el grija, dar aproape toti o merita. Apare si el, facandu-mi semn sa-l urmez in 8, unde asista la o infruntare intre doi insi in armuri. O sulita strapunge pieptul celui mai slab si acesta se prabuseste horcaind. Nu-mi plac intrecerile astea... de cate ori alearga, pe cai, zdrobesc sub copite tot ce intalnesc in cale. Ma prefac incantat, ridicand pe furis iarba si insectele moarte. Cu catva timp in urma, in falia 5, l-am surprins in timp ce asista la o actiune ciudata. Un om crucificat murmura fraze pe care nu le intelegeam prea bine, cu atat mai mult cu cat Celalalt parea amuzat, ca de o gluma buna. La inceput n-am inteles, dar ascultand mai atent cuvintele, am realizat ca semana cu stilul in care imi formam eu gandurile. Dar era foarte caraghios sa vad un OM rostindu-le! M-am suparat pe Celalalt si am disparut in 52, distrugand dintr-o miscare dinozaurii care-mi mancau arborii preferati...

fara glorie

Teava armei nu se racise inca... aproape ca un asfintit in fast forward, trecea de la rosu aprins la violet, in timp ce se racea pe pietre... era ultima ei arma, ii ramasese doar asteptarea... acum devenise a lui, il iubea... voia doar sa ramana acolo, langa el... nici nu a mai apucat sa auda pocnetul sec al cartusului...s-a prabusit fara suflare, iubindu-l nebuneste...

povesti simple

Am avut un vis. Era despre un baiat si-o fata. Fata avea cei mai frumosi ochi albastri...cei mai... ii ascundea uneori sub o gluga, in asa fel incat doar baiatul sa-i vada...intr-o noapte au venit sa-i ia...au incercat sa fuga, dar au prins-o pe fata...au prins-o de haine, baiatul abia si-a dat seama cand i-a scapat mana dintr-a lui...a fugit un timp tinand caldura palmei ei in pumn, stiind-o in siguranta, cu el...era bucuros ca un copil care a furat o jucarie mica si colorata, fara valoare pentru altii, dar care pentru el e Totul...dar pumnul sau s-a racit...s-a oprit buimac, a deschis incet degetele...si nu era nimic acolo...senzatia aia de gol, de gol de pumn, s-a raspandit in el...atunci a realizat ca ii luasera toate sentimentele... nu mai era nimic, nici macar ura si nici razbunare...s-a privit in vitrina langa care intamplator se oprise...din vitrina il privea un monstru cu fata schimonosita.
...apoi si-a amintit de ea. Avea aceeasi figura groteasca, dar cu ochi calzi si albastri, care-l priveau doar pe el Asa ... A ramas acolo pentru totdeauna, pe trotuar, in fata geamului lucios, privind o imagine a lor care nu mai era...a plecat doar monstrul mai departe...toti sunt morti acum, i-a cautat si i-a ucis, fara sa-i urasca,ci doar pentru a echilibra balanta sortii...
In fiecare zi se opreste acolo si se uita in ochii ei...atunci lacrimeaza si e aproape uman...doar Atunci.